Eficacitatea medierii penale si rolul acesteia in societate

Mediatorul Dorin Ilie scrie pe blogul personal despre afacerile din infractiuni si scopul medierii penale. Medierea penala funtioneaza in Romania, dar eficacitatea ei este contestata de multi, sustine mediatorul:

”La 01.02.2016 se vor implini 2 ani de la intrarea in vigoare a noilor coduri penale. Codul Penal si Codul de Procedura Penala instituie in Romania un nou tip de justitie penala, o justitie in care accentul cade pe recuperarea prejudiciilor si reintegrarea faptuitorilor spre deosebire de vechea politica penala unde principala era tragerea la raspundere penala a faptuitorilor. Vorbim de noua politica penala de tip restaurativ si vechea politica penala de tip opresiv.

In aproape 2 ani de la instaurarea noilor politici penale exista si vor exista cateva voci care blameaza justitia restaurativa si medierea penala in mod special. Este destul de dificil ca dupa zeci de ani cu un sistem penal opresiv in care cetateanul era obisnuit cu ideea ca locul faptuitorului este la puscarie, sa schimbi aceasta idée cu cea in care locul faptuitorului este in societate si acesta trebuie reintegrat in familie, la un loc de munca, in grupuri sociale care sa il stimuleze sa aiba un comportament social adecvat. Mentionez ca medierea penala are un rol restaurativ si este aplicabila tuturor infractiunilor dar doar acolo unde persoana faptuitorului isi asuma fapta si consecintele acesteia in fata victimei sale. Aceasta asumare vine desigur doar in urma unor avantaje date de stat faptuitorului – eliminarea raspunderii penale sau atenuarea acesteia, liberarea conditionata (cand plata prejudiciului dispus prin sentinta penala definitiva are loc prin mediere), si altele, dupa caz.

In aceste conditii medierea penala a luat un avant considerabil si a inceput sa functioneze. Ca orice lucru care functioneaza in Romania s-au gasit deja voci care sa conteste eficacitatea medierii penale si rolul acesteia in societate.

La o intalnire cu reprezentantii politiei judiciare din toate sectiile din Municipiul Bucuresti unde am fost acceptat de Consiliul de Mediere ca speaker si din discutiile cu unii judecatori si procurori dar si colegi mediatori mi s-a conturat ideea ca se doreste modificarea legislatiei in privinta medierii penale datorita dezavantajelor acesteia pentru stat si sigura

Vocile discuta modificarea legislatiei penale relative la mediere de unde rezulta ca:

In conceptia acestor persoane locul faptuitorului este la puscarie si nu printre noi. Faptuitorul trebuie sa plateasca cu ani de inchisoare pentru fapta sa.
2. Unii faptuitori recidivisti fac o adevarata afacere profitabila din infractiuni si medierea le-ar incuraja “afacerea”.
3. Nu intereseaza pe nimeni starea victimei in toate aceste discutii si nimeni nu se intreaba ce se intampla cu prejudiciul victimei: cine il acopera, cand si cum. Victima, ca si in legislatia veche trebuie sa ramana in dosul si umbra procedurilor judiciare – procedura care se ocupa de trimiterea la puscarie a inculpatului si nu de necazul ei ca a fost inselata, talharita, furata.

Am sintetizat ideile in 3 puncte deoarece sunt cele mai forte chestiuni si le consider cele mai importante.

1. Medierea penala are incidenta cu preponderenta la infractiunile contra patrimoniului si a celor cu un pericol social scazut. Deci nu vorbim de talharii, de omoruri, violuri. Acest lucru ar face diferenta intre tipul de inculpati. Alta este un inculpat care a furat o blicicleta ca sa o vanda pe 100 de lei sa aiba ce manca si alta este un inculpat care si-a omorat vecinul. Este evident gradul de delicventa si posibilitatea de indreptare si reabilitare pentru fiecare. Ce doreste medierea penala este reintegrarea faptuitorilor care doresc acest lucru si care merita acest lucru din perspectiva faptei lor. Din acest motiv s-au legiferat doar anumite fapte unde s-a dat posibilitatea medierii. Este clar ca un om care ucide nu se poate reabilita printre oameni si da, locul lui este in penitenciar unde prin programe speciale trebuie indreptat si reabilitat pentru a nu mai savarsi un alt omor. Este evident ca un astfel de om nu poate sta printre oameni. Dar un om care fura o bicicleta consider ca poate fi reabilitat printre oameni si locul lui nu este la puscarie. El trebuie sa munceasca ca sa nu mai fure si trebuie sa isi gaseasca locul in societate incepand cu un loc de munca si eventual o familie. Poate fi usor reintegrat daca se vrea acest lucru si I se da sansa reintegrarii. Daca il trimiti la puscarie se prea poate ca acolo comportamentul sau delicvent sa ia amploare, ideile sale antisociale sa se intareasca, tehnicile si strategiile infractionale sa fie mai bine impropriate de la colegii de celula. Cand iese din puscarie (pentru ca in cativa ani iese) iese scolit si bine instruit in a face din nou infractiuni, de asta data poate mai grave, poate mai crunte. De un loc de munca nici nu mai poate fi vorba, nimeni nu il angajeaza cu cazier. In loc sa il reabilitezi mai multi il determeni sa isi dezvolte comportamentul antisocial infractional si totul se sfarseste din nou cu puscaria. E clar ca e o chestiune de timp sa o comita din nou si din nou sa ajunga la puscarie si tot asa… Este locul lui la puscarie?
2.  Afaceri din infractiuni. Va suna cunoscut acest lucru si stim cu totii ca s-au facut, se fac si se vor face afaceri penale. Afaceri penale sunt orice fapte din care se castiga bani dar sunt in acelasi timp infractiuni.Fie ca e trafic de influenta, fie ca e dare de mita, fie ca e inselaciune, fie orice fapta. Dintre toate aceste fapte vocile care blameaza medierea penala si rolul ei benefic vizeaza in special inselaciunile. Societatea romaneasca se confrunta cu un fenomen social ridicat al inselaciunilor prin diverse metode. Vocile sustin ca sunt unii recidivisti care fac aceste fapte din inchisoare. Asa este. Mai sustin ca sunt prinsi doar in putine cazuri, multe plangeri penale ramanand nesolutionate din diverse motive . Asa este. Astfel se trage concluzia ca daca faci 5 fapte de inselaciune si esti prins si probat doar intr-una este clar ca tu ai bani sa o solutionezi amiabil pe cea pe care politia ti-a descoperit-o si probat-o. Astfel platesti prejudiciul sau chiar si daune morale si scapi. Ai facut 5 fapte penale, ti s-a descoperit si probat una, o platesti si pe aia si esti curat, ca si cum nu ai facut nici una. Aici intervin vocile care blameaza medierea penala zicand ca incurajeaza aceasta afacere murdara. Faci bani si din banii facuti ti le platesti pe alea pe care organele judiciare ti le descopera, ti le probeaza si ti le imputa. Nu contest veridicitatea celor de mai sus. Contest modul de rezolvare a problemei. Intotdeauna ne uitam la efecte si nu la cauze. In loc sa prevenim tratam efectele care sunt deseori de o amploare netratabila. Sa luam cazul inselaciunilor prin metode ca “bani falsi”, “romtelecom”sau “accidentul”. Majoritatea acestor infractiuni se fac din penitenciare, este arhicunoscut acest lucru de ani de zile. De ce sa nu mergem acolo sa vedem cum putem rezolva problema? As zice ca de unde incepe infractiunea trebuie lucrat si nu de unde se termina efectele infractiunii. Ca unii fac afaceri din infractiuni este adevarat, dar asta nu inseamna ca ei nu vor face acest lucru in continuare daca le lasi aceleasi posibilitati infractionale. Sunt oameni care traiesc din infractiuni si organele judiciare stiu acest lucru, dar uneori nu pot face nimic. Uneori isi recunosc neputinta. Nu exista plangeri ori plangerile care exista nu pot fi probate. Consider de asemeni ca cine crede ca stopeaza fenomenul infractional al inselaciunilor ori al altor fapte penale prin stoparea medierii penale este in eroare de calcul. Nu poti spune ca daca nu ii mai dai voie inculpatului din astfel de cazuri sa se medieze cu persoana vatamata acesta nu mai face infractiuni, mai cu seama cand le face din cuibusorul caldut al celulei. Dimpotriva el va face in continuarea astfel de inselaciuni ori fapte penale (direct sau prin interpusi) pentru ca nu e nimic sa il constranga sa nu o faca si nu s-a eradicat cauza insealciunilor si metodele de inselare. Sunt persoane de neoprit. Daca el face 5 fapte penale si il prinzi cu o fapta (pentru care nu ii mai dai voie sa se medieze) si il trimiti in judecata crezand ca infaptuiesti o justitie corecta daca il condamni pentru o fapta desi tu stii ca el a facut 5 dar nu i le poti proba, ma tem ca tu ca stat ai o problemna legata de notiunea de justitie. Ce justitie poate fi asta? Ce infaptuiesti tu acolo este doar o dorinta de condamnare si de inchisoare temporara pentru el, in nici un caz o justitie. Pentru ca nu poti vorbi de justitie si infaptuirea justitiei daca tu stii ca el face fapte penale, vorbesti de ele, dar nu i le poti proba si nu poti demonstra aceste fapte; esti neputincios in fata unor fapte penale deja savarsite. Asta denota incapacitate si incapabilitate de a trage la raspundere penala faptuitorii si te multumesti cu cazurile unde materialul probator se poate finaliza cu un rechizitoriu si o trimitere in judecata. Dar repet, asta nu e o justitie ci e mai mult o injustitie. Este o tentativa de a face justitie. O injustitie daca e sa o raportam la cazurile neprinse, neprobate ori nedeclarate, la persoanele vatamate din aceste dosare si la functia preventiva a altor fapte penale. O injustitie daca ne gandim si la persoana vatamata pentru care tu trebuie sa lupti sa nu i se lezeze intreresele si sa i se recupereze prejudiciile suferite. Sau macar sa ii creezi cadrul necesar si parghii procedurale efective prin care victima isi poate realiza interesele sale.
3. Victima intregului carambol. Mereu nebagata in seama, mereu in umbra procedurilor, uneori necunoscuta, deseori neprotejata si vulnerabila. Insa medierea penala ii da un cuvant greu pe tot parcursul procedurilor. Faptuitorul stie ca de semnatura ei pe acordul de mediere depinde soarta dosarului penal. Din aceste motive negocierile intelegerilor din medierile penale sunt foarte dure. O mediere penala pune in centru persoana vatamata si ea conditioneaza intelegerea din mediere, avand o putere mare. Interesele victimei sunt strict legate de prejudiciile materiale si morale. Medierea penala este instrumentul care i le reliefeaza, i le exploreaza, i le pune in lumina si i le satisface prin concursul inculpatului si cu ajutorul mediatorului. Din toate medierile desfasurate pana acum in biroul meu de mediere am putut citi pe fata tuturor peroanelor vatamate care au semnat acorduri de mediere o bucurie si o satisfactie enorma. Bucurie ca si-au recuperat prejudiciile, pentru ca stim ca asta e cea mai mare corvoada a unei persoane vatamate. Am spus intr-un material anterior ca medierea penala este cel mai eficient instrument la indemana persoanelor vatamate in a-si recupera prejudiciile din 1990 incoace, instrument intrat in folosinta abia cu noua legislatie penala. Mirarea persoanelor vatamate ca isi vad banii inapoi prin mediator – fara costuri avocatiale, expertize, executari etc, este notabila. La infractiunile unde prejudiciile sunt mari (depasind 100.000 lei) medierea penala nu mai este ceva necesar ci ceva absolut necesar. Sume mari obtinute prin furturi, inselaciuni, talharii sunt sume care trebuiesc recuperate din mainle infractorilor si orice modificare legislativa trebuie sa ia in considerare acest aspect. Pentru ca daca victima nu isi recupereaza prejudiciul sau macar parte din el, tu ca stat degeaba il trimiti 4-7- 10 ani la puscarie pe inculpat, nu ai rezolvat cazul, nu ai infaptuit justitia daca nu te interesezi catusi de putin si de victima si de prejudiciu, probleme elementare ale infractiunii. La o intalnire interprofesionala am intrebat un militant al justitiei opresive de ce nu este de acord cu medierea si recuperarea prejudiciilor prin mediere indiferent de starea de recidiva a inculpatului pentru ca nu acesta este lucrul esential (recidiva inculpatului) ci recuperarea efectiva a prejudiciului este problema principala. A spus ca pe el ca organ judiciar nu il intereseaza de prejudiciu ci ca el umbla dupa infractor, il prinde si infractorul nu trebuie sa scape ci sa mearga la puscarie. De parca puscaria ar fi o masina de lustruit oameni si cand ies de acolo ies la cravata si gata de scaune directoriale. Bine, am continuat eu, sunt de acord cu dumneavoastra, dar daca acel inculpat-recidivist fura/inseala/talhareste o ruda apropiata, sotia ori un prieten bun de-al dumneavoastra cu o suma de 100.000 lei sa zicem, ati vrea medierea cazului sau nu? Ati vrea banii inapoi prin mediere sau tot la fel ati milita pentru inchiderea inculpatului? A ramas fara raspuns. Nici nu vroiam un raspuns devreme ce il stiam. Iata ca vorbind pe cazuri concrete ajungem la realitatea faptelor in discutie. In alta ordine de idei, este si cazul infractiunilor mari de coruptie si evaziune. Daca ai prejudiciul de 10 mil euro si ii il trimiti 3 ani la puscarie pe x si nu recuperezi nimic din prejudicii, mie imi este clar ca aici nu este vorba de justitie ci de o injustitie evidenta. Ce justitie ai facut cand el are inca banii (dositi bine) iese din puscarie si duce in continuare o viata de magnat ca urmare a afacerilor sale infractionale?! Prejudiciul trebuie recuperat. Trebuie cautate instrumente de recuperare eficiente. Nu inventate, cautate la alte state cu probleme asemanatoare.Nu putem face justitie cu unitati de masura diferite. La infractiunile mici ce fac obiectul medierii penale prejudiciul este obiectul conflictului ce se supune medierii. Victima este chemata sa isi dea cuvantul privind paguba ei. Ce vrea ea, ce pozitie are. Prejudiciul este unul din centrele de greutate ale unei infractiuni si de aici cred ca trebuie plecat in orice politica penala. De la prejudiciu, la repararea lui si ulterior la reintegrarea faptuitorului. Asa vad eu o justitie eficienta. Mai intai repari raul imediat si direct – prejudiciul victimei, apoi repari prejudiciul mediat si indirect – prejudiciul adus societatii, prin politici de reintegrare si reinsertie sociala. Asa vad eu justitia mileniului III.

Asadar consider ca trebuie lucrat la cauze si nu la efecte, mai ales cand vorbim de fenomene sociale infractionale. Daca vrei sa diminuezi numarul furturilor, inselaciunilor, violurilor ori altor fenomene penale atunci tu ca stat ai obligatia sa extirpi cauzele care le favorizeaza si care le amplifica numarul si gravitatea. Nu tratarea efectelor e necesara cat tratarea cauzelor pentru prevenire si diminuare. Pentru asta trebuie analize, studii de impact si comisii de lucru si nu legi facute din auzite sau pareri personale. Asta inseamna profesionalism in actul de legiferare.

Iar in orice act ce va deveni lege trebuie sa tii cont de centrele de greutate ale problemei legiferate. In problema discutata –eliminarea cauzelor infractiunilor, prejudiciul, victima, reintegrarea faptuitorului sunt 4 centre de greutate care trebuiesc toate luate in calcul la orice ai legifera legat de infractiuni”.

Cuvinte cheie: eficacitate mediere penala, justitie restaurativa, legislatie penala, mediator Dorin Ilie, mediere infractiune, mediere penala, rolul medierii penale in societate

Stiri mediere pe 8:58 felicia.taunean