Mediatorul poate recomanda partilor sa isi angajeze un avocat, iar un avocat poate recomanda medierea
Mediatorul Petru Mustateanu scrie pe juridice.ro. despre limitarea profesiei de mediator vs limitarea profesiei de avocat. Mediatorul sustine ca in cazul in care nu se poate obtine un Acord de mediere, mediatorul poate recomanda partilor sa isi angajeze un avocat, iar un avocat poate recomanda medierea.
”Medierea este de foarte multe ori varianta ideala de evitare a unui proces lung si costisitor. Dincolo de definitiile sterile, medierea este cadrul legal pus la dispozitia cetateanului prin care acesta sa fie liber sa isi decida soarta, chiar si in conditii de conflict, cu ajutorul unui tert instruit in deblocarea dialogului si armonizarea intereselor. Medierea este cadrul in care tu decizi, iar legea te respecta. Sau, ar trebui sa o faca. Pacta sunt servanda. Conventiile se respecta, spune un adagiu latin care consacra un principiu deopotriva valabil in dreptul civil si in dreptul international, cu privire la indatorirea respectarii intelegerii dintre oameni, a cuvantului dat. Medierea este utila, este rapida, este necostisitoare, asa cum o descrie Legea nr. 192/2006. Dar este limitata. Uneori, dezechilibrul de informatii, de forta, de capacitate de negociere sau chiar de vointa este foarte mare intre parti. Atitudinea omului fata de conflict este uneori de abandon. In litigiile intre profesionisti, cetateanul onest, supravietuitor gratie unei intreprinderi familiale, este fata in fata cu juristul experimentat sau cu managerul versat al firmei de distributie. Omul vrea un frigider nou care sa il inlocuiasca pe cel cumparat defect sau banii inapoi. Nimic mai mult. Juristul insista sa verifice conditiile de transport si montaj, instalatia electrica din pravalie, horoscopul, eventual analizele de sange si testul IQ. Omul de buna credinta accepta conditiile si drumul lung al pierzaniei care urmeaza. Ce poate face mediatorul in aceasta situatie? Impartial si echidistant prin definitie, va accepta sa fie martorul unei intelegeri paguboase? Sa facem pace cu orice pret? Sau constatam esuarea medierii si recomandam partilor sa isi angajeze un avocat care sa se lupte pentru dreptatea care la final le va aduce si pacea mult dorita?
Suntem mai putin mediatori daca nu obtinem un acord de fiecare data? Orgoliul profesional este mai puternic decat sentimentul uman?
Sunt convins ca, cel putin colegii avocati, imi vor da dreptate in ceea ce spun si vor concluziona: uite, medierea poate aduce deservicii, o spune chiar un mediator. De aceea imi permit aceeasi intrebare si pentru dumnealor: orgoliul profesional este mai puternic decat sentimentul uman? Ne tinem clientul acuzat de inselaciune in stare de arest, exercitandu-ne profesia cum stim noi mai bine in speranta ca obtinem o eliberare sub control judiciar pana la trimiterea in judecata si apoi speram la o achitare, sau incercam o colaborare cu un mediator care poate sa va ajute clientul sa fie om, sa repare paguba, sa isi ceara iertare, sa fie recunoscator pentru iertare si apoi sa plece acasa, atunci cand legea permite acest lucru?
Ne incurajam clientii sa fie conflictuali, “sa ii luam copilul si casa si masina si salariul” in procesele de divort si partaj cu riscul mutilarii emotionale a acelui copil de unul dintre parinti sau ii incurajam sa pastreze minimul de dialog, de dragul copilului, negociind conditiile desfacerii casatoriei la mediator?
Pana la urma, suntem noi capabili, profesionistii din toate profesiile convergente, sa intelegem unde este punctul de echilibrul intre profesii, sa dezvoltam colaborari reciproc avantajoase, sau avem constiinta impacata doar daca am facut tot ceea ce a depins profesional de noi, iar clientul este raspunzator pentru alegerile sale?”
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!