Noul Cod Fiscal vine cu…surprize, surprize
Juridice.ro puncteaza surprizele neplacute ale noului Cod Fiscal intr-un articol semnat de Daniel Udrescu:
”Inainte de toate, o renumerotare a articolelor din Noul Cod Fiscal („NCF”) este greoaie şi pentru profesionişti, fără o corespondenţă. Poate că legea nu o prevede, dar sper că piaţa liberă o va face urgent pentru claritate şi comparaţie.
NCF clarifică unele aspecte, deja discutate, dar continuă cu jumătăţile de măsură care arată infantilitate, insecuritatea unei clase politice (încă de tranziţie), dorinţa de despotism şi control totalitarian, chiar dacă însuşi Preşedintele României a semnalat-o. Legiferează o nelegalitate şi o lipsă de logică cu introducerea art. 4 alin. (3) din Codul fiscal, care este cea mai neplacută surpriză: „În situaţia în care modificările şi/sau completările se adoptă prin ordonanţe, se pot prevedea termene mai scurte de intrare în vigoare, dar nu mai puţin de 15 zile de la data publicării, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (2).”
În continuare îmi menţin convingerea că practica guvernării prin ordonaţe (acum şi simplele ordonaţe au putere de lege) este una neconstituţională, aşa cum am afirmat de nenumărate ori. Taxele şi impozitele sunt componente ale Bugetului Public Naţional. Modificările de taxe şi impozite reprezintă modificări ale componentelor, deci orice rectificare, de taxe şi impozite, a unei ordonanţe care nu are Lege de rectificare (deci nu este aprobată de Parlament) are corespondent la art. 2 pct. 32 al Legii nr. 500/2002, adică rectificarea bugetară se face prin lege de rectificare – lege care modifică în cursul exerciţiului bugetar legea bugetară anuală. PUNCT. Orice altă interpretare este nelegală.
Nu mai puţin de un articol înainte, NCF descrie la art. 3 lit. e): „predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puţin un an, în care nu pot interveni modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe şi contribuţii obligatorii.”
Între cele două articole există o contradicţie majoră pe care probabil Avocatul Poporului/Curtea Constituţională o vor rezolva cândva, poate când partidele politice se vor maturiza sau când cunoştintele fiscale vor atinge un nivel de cunoaştere corespunzător. Nu poţi să spui, pe de o parte, că faci modificări de taxe şi impozite cu notificări în 15 zile, după ce, înainte, defineşti şi spui că respecţi principiul predictibilităţii impunerii.
A doua decepţie o reprezintă tratamentul persoanelor fizice autorizate, care primesc cea mai grea lovitură, pentru că li s-au adăugat contribuţiile la pensie. Deja am colegi care au închis peste 80% din PFA-uri, forme de organizare care migrează spre alte forme, mai ales microîntreprinderi (Paranteză: am surprize şi acolo: art. 51 alin. (2) trebuie citit cu atenţie pentru că o cotă de 1% se aplică cu 4 condiţii specifice: să aibă minim un angajat, să aibă o durată mai mare de 48 luni, asociaţii să nu deţină alte titluri de participare şi cota este limitată la primele 24 luni. Bineînţeles că are o prevedere stupidă – dacă cineva cumpără acţiuni la bursă (care este un titlu de participare) sau are un cupon moştenit de la FPP-uri, fără valoare sau uitat printr-un sertar, adio microîntreprindere cu 1%).
Observăm introducerea obligatorie a contribuţiei individuale la pensii în procent de 10,5% din venitul net realizat de o persoană (avem 16% impozit, 5,5% CASS şi 10,5% CAS, deci 32% fiscalizare netă). Această contribuţie este plafonată superior la un plafon anual de 5 x salariul mediu pe economie x 12 luni (1.631 lei x 12 x 5 = 97.860 lei, aproximativ 22.090 euro pe an).
Această contribuţie se plăteşte chiar dacă persoana fizică autorizată este salariată la un angajator.
Dacă PFA doreşte să beneficieze de pensie întreagă, opţional achită şi contribuţia de 15,8%, contribuţia angajatorului. Să nu uitaţi şi de pensiile suplimentare. Vreţi pensii mari, contribuţiile sunt mai mari”.
Citeste articolul integral AICI
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!