Stabilirea provizorie a locuintei minorului prin ordonanta presedintiala
Sintetizând declaraţiile martorilor, tribunalul constată că acestea se coroborează, concluziile putând fi rezumate în aceea că minorul este ataşat de ambii părinţi care s-au implicat în activităţile impuse de îngrijirea, educarea şi supravegherea minorului, mama în mod preponderent, iar tatăl în intervalele în care revenea în ţară, fără a putea fi însă minimalizat aportul acestuia. Cu alte cuvinte, din ansamblul declaraţiilor martorilor se conturează ideea că tatăl a fost prezent în familie câteva luni în fiecare an, totodată plecarea acestuia la muncă în străinătate fiind de natură să asigure familiei resurse financiare adecvate în tot acest timp.
Proba testimonială nu a fost aptă să dovedească afirmaţiile intimatei reclamante în sensul că tatăl ar avea un comportament violent şi că ar consuma alcool, după cum nu s-a dovedit nici faptul că minorul ar fi fost afectat în mod semnificativ prin separarea de mamă. De altfel, chiar şi în măsura în care aspectele invocate de reclamantă ar fi fost reale, ele nu sunt neapărat determinante în soluţionarea prezentei cauze, deoarece împrejurarea că o persoană este un soţ rău nu atrage automat o calificare similară în privinţa calităţii sale de părinte. Sub acest aspect, din perspectiva aparenţei de drept nu pot fi întrevăzute motivele temeinic justificate pentru care intimata reclamantă a părăsit domiciliul conjugal, lăsând minorul cu tatăl.
Instanţa de apel mai are în vedere şi un alt element relevant la momentul pronunţării prezentei decizii: deşi prin sentinţa atacată locuinţa minorului a fost stabilită la mamă şi s-a dispus ca aceasta să fie executorie fără somaţie, până la momentul soluţionării apelului, deci într-un interval de peste o lună de la comunicarea sentinţei, intimata reclamantă nu a întreprins demersuri pentru punerea în executare a sentinţei. Or, această împrejurare poate fi considerată de natură să ridice semne de întrebare în ceea ce priveşte posibilităţile locative şi materiale în ansamblu ale intimatei, cu atât mai mult cu cât şi dovezile invocate de aceasta privind veniturile obţinute datează din vara şi toamna anului 2014, aşadar anterior apariţiei crizei conjugale.
Fiind chemată să stabilească provizoriu locuinţa minorului, instanţa este obligată să ţină seama de o serie de criterii în raport de care se apreciază interesul superior al minorului: condiţiile locative oferite de părinţi, vârsta copilului, conduita părinţilor, legăturile de afecţiune, sexul copilului, starea sănătăţii membrilor familiei, posibilitatea părinţilor de a aloca timpul necesar pentru îngrijirea şi educarea copilului, disponibilitatea de a permite celuilalt părinte să menţină legături personale cu minorul.
În raport de aspectele de fapt anterior menţionate, tribunalul apreciază că aparenţa de drept este la acest moment în favoarea tatălui, iar nu a mamei. Aşa cum s-a reţinut şi în cele ce preced, nu s-a invocat şi nu s-a dovedit un comportament necorespunzător al tatălui faţă de fiul său, după cum nu a rezultat nici lipsa experienţei şi priceperii în activităţile cotidiene ce decurg din stabilirea locuinţei minorului la el, ci din contră, martorii au confirmat că acesta se implica în aceste activităţi. De asemenea, rezultă la acest moment disponibilitatea totală a tatălui de a se ocupa de fiul său în condiţiile în care la actualmente nu are un loc de muncă, asigurându-şi existenţa din sumele economisite şi beneficiind de sprijinul rudelor.
Este adevărat că separarea minorului de mamă este o măsură de natură să afecteze minorul pe plan emoţional, însă nu trebuie neglijat nici imperativul asigurării stabilităţii în mediul de viaţă al copilului. Sub acest aspect, urmează a observa că minorul a locuit împreună cu ambii părinţi la domiciliul tatălui, iar în raport de vârsta de 7 ani, fiind la debutul învăţământului primar, mutarea sa într-o altă localitate, unde la acest moment domiciliază mama, situată la o distanţă considerabilă, urmată de consecinţa transferului şcolar, ar fi de natură să-l destabilizeze pe minor şi să accentueze impactul divorţului. Cu alte cuvinte, nu pare oportun ca pe lângă separarea de unul din părinţi, minorul să fie nevoit să schimbe mediul locativ, şcolar şi să întrerupă contactul cu persoanele cu care a relaţionat (colegi, prieteni de joacă, personal didactic). (Tribunalul Călărași, Secția Civilă, Decizia nr. 408/31 martie 2015, portal.just.ro)
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!