Medierea penala vs procesul penal
Mediatorul Dorin Ilie dezvolta pe blogul personal un subiect sensibil pentru societate: medierea penala. Ce este medierea penala, pe ce se focuseaza si care sunt diferentele intre medierea penala si procesul penal, aflati in materialul de mai jos:
Medierea penala este uneori confundata in spatiul public dar si in spatiul judiciar cu o iertare a inculpatului. Fie ca este vorba de medierea unui furt, unei inselaciuni, unei violari de domiciliu, unui viol, medierea este redata publicului larg ca fiind o metoda prin care inculpatul nu mai raspunde penal, este iertat si absolvit in totalitate de vina sa, fie ca e o vina sub forma unei culpe fie ca e o vina in sens penal. Deosebirea de vinovatie din fraza anterioara este foarte importanta. Vinovatia ca fapt notoriu nu coincide intotdeauna cu vinovatia penala stabilita exclusiv printr-o Sentinta Penala definitiva. Deosebirea dintre cele doua este ca a doua se stabileste in functie de un probatoriu exclusiv judiciar.
Medierea penala nu este o metoda prin care faptuitorul scapa de pedeaspa. Acest tip de mediere este o metoda prin care faptuitorului ii este imputata de catre persoana vatamata o altfel de raspundere pentru raul facut, uneori complementara pedepsei penale. Persoana vatamata – singura indrituita sa accepte sau nu o mediere penala in cunostinta de cauza a avantajelor si efectelor acestei proceduri pentru ea – este cea caruia legea ii da posibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului in fata ei, intr-un mod personalizat dupa cum vom vedea mai jos. Cel care a furat, a inselat, a intrat intr-o casa, a violat este pus in situatia de a-si repara fapta sa, pe cat posibil. De la sine inteles ca daca nici in civil repunerea partilor dintr-un litigiu/conflict in situatia anterioara nu poate aduce partile chiar in situatia anterioara, in penal nici atat. Dar pe cat este posibil raul facut trebuie raparat, situatia trebuie restaurata. Ne referim strict la situatia conflictual-penala a faptuitorului cu victima, la raportul privat dintre acestia doi, “cuplul penal” numit mai tehnic de catre maestrul in psihologie judiciara domnul Prof. Dr. Butoi Tudorel; la raul produs intre acestia doi si la metodele de reparare acestui rau.
Medierea penala se desfasoara in paralel cu procesul penal si difera ca si continut. Medierea penala vizeaza si se focuseaza pe raportul de ordin privat dintre faptuitor si victima sa, procesul penal, desi are aceeasi protagonisti, este un proces de ordin public. Medierea penala doreste restaurarea conflictului privat dintre faptuitor si victima, procesul penal isi doreste restaurarea conflictului dintre faptuitor si societate, restaurarea ordinii publice destabilizate prin fapta acestuia.
In lumina celor de mai sus ce si-ar propune medierea penala, medierea unui viol de exemplu? Plecam de la realitatea faptica si juridica ca acest tip de mediere este posibila in Romania si in multe state din lume si ca este parte a justitiei restaurative/reparatorii. Mentionez ca posibilitatea medierii nu este in acelasi timp si o obligativitate pentru cei implicati in astfel de fapte, fie faptuitori fie victime. Posibilitatea medierii este legata strict de facultativitatea ei, medierea in general – nu numai cea penala – fiind un proces de solutionare a situatiilor conflictuale la dispozitia celor implicati in dispute. Libera alegere a medierii, a mediatorului, autodeterminarea spre medierea unui conflict de orice tip este o optiune in mainile partilor din situatie. Asadar pot fi faptuitori care nu doresc medierea, pot fi victime care nu doresc medierea. Este libertatea lor de alegere si nimeni niciodata nu ii poate obliga cu nimic sa aleaga medierea ca metoda de a discuta si analiza situatia lor conflictuala si posibilele solutii restaurative. Mai mult decat atat acceptarea medierii nu insemna si acceptarea unor solutii deja prestabilite ori impuse de mediator ori de una din partile din conflict. Acceptarea medierii este doar o acceptare a dialogului si analizarii solutiilor deja existente ori propunerea de catre parti a altor eventuale solutii.
Continutul medierii penale. Ce si-ar dori medierea unui furt? Ce ar urmari medierea unei inselaciuni? In ce ar consta scopul medierii unui viol? Toate aceste fapte sunt acte criminale prin care un membru al societatii – printr-un comportament antisocial si deviant de la normalitatea morala – aduce o atingere unui alt membru al societatii. Atingerea adusa drepturilor si intereselor altuia intra in sfera penala, si este catalogata in functie de obiectul actului infractional. Furtul este catalogat ca o infractiune privitor la patrimoniul persoanei, violul este catalogat ca fiind un act infractional ce priveste viata sexuala a unei persoane, violarea de domiciliu este raportata la viata privata a unei persoane. Toate aceste fapte sunt indreptate asupra bunurilor unei persoane ori asupra vietii acesteia si reprezinta un act prin care faptuitorul intervine in viata victimei si o priveaza de linistea si bunastarea ei materiala si/sau psihologica. Persoana vatamata nu este persoana vatamata doar in sens penal ci este o victima in cel mai crunt mod posibil, in functie si de fapta. Cu cat fapta denota o bestialitate si gravitate mai mare, cu atat victima sufera mai mult. Suferinta unei persoane in cazul unei infractiuni este data de modul in care persoana resimte fapta. Daca ti se fura un portofel in tramvai fara sa simti, ai mai mult un dezgust si o indignare fata de faptuitor, esti o victima dar nu resimti atat de grav fapta infractionala raportata spre exemplu la posibilitatea sa fi fost talharit, batut. Mai grav resimti o infractiune daca aceasta se petrece in zona vietii sexuale ori chiar a integritatii si sanatatii tale.
In toate cazurile victima este singura care sufera cu adevarat cel mai mult in urma faptei penale. Raul produs este o mutilare si o castrare de ordin psihologic spune expertul in psihologie domnul Prof Dr Constantin Enachescu. Victima este cea care fiind parte directa in conflictul penal resimte fapta si urmarile ei. Este traumatizata. Gravitatea faptei poate aduce traume de lunga durata si netratabile uneori.
Pe langa victima propriu-zisa mai avem si victima lato sensu – societatea. Societatea este o victima atunci cand fapta infractionala denota o gravitate mare ajungandu-se la blam si indignare publica. Dar societatea nu sufera in concreto. Societatea suntem noi, toti care vorbim despre o fapta petrecuta undeva candva cuiva, nu noua. Deci noi suntem o victima indirecta si indepartata, si ne cerem dreptul restaurativ la situatie. Hotul trebuie sa stea la inchisoare, violatorul asemenea, cel care inseala sa ia ani grei de puscarie. Deci noi – victime indirecte – ne cerem drepturile. Fie ca o facem prin mass-media, fie prin revolte publice, fie ca o facem prin reprezentantul Ministerului Public – procurorul din fiecare caz, noi vrem ca situatia din societate sa fie restaurata prin trimiterea faptuitorului la puscarie, ca astfel societatea sa fie curatata de elementele negative si perturbatoare ale linistii cetatii. Si credem ca justitia isi face treaba daca il trimite pe faptas la puscarie. Acesta merge la inchisoare pentru cativa ani, noi – societatea – suntem multumiti de sentinta si situatia este ca si rezolvata. Oare?! Dar nu uitam noi in aceasta ecuatie pe cineva foarte important, pe cineva care inca sufera cand noi avem deja multumirea justitiei facute prin trimiterea faptuitorului la puscarie? Oare starea noastra – a societatii – starea de satisfacere a sentimentului de justitie din noi se grefeaza pe o stare de multumire a victimei? Este victima in acelasi timp satisfacuta? Suntem toti multumiti? S-a rezolvat situatia? Si da si nu, in functie de caz. Mai mult nu. De ce asa?
Cand noi consideram ca este nevoie de justitie si cand justitia ne serveste si face dreptate -din punctul nostru de vedere- s-ar prea putea ca victima, cea lasata deoaparte de noi si de justitie (caci noi – societatea- si justitia ne raportam cu precadere la inculpat si la scoaterea lui din societate prin trimiterea la puscarie), s-ar prea putea ca victima sa fie in continuare ranita si plina de suferinta. S-ar prea putea si se intampla de zeci de ani in Romania, ca victimele propriu-zise sa nu fie bagate in seama de justitie. Sa fie lasate sa zaca in continuare in suferinta lor, si sa se creada ca trimiterea la puscarie a faptuitorului este o masura necesara dar si suficienta pentru ca situatia sa fie rezolvata. Nimic mai fals. Victima deseori ramane cu prejudiciul material nesatisfacut si cu raul moral “nereparat”. Asta pentru ca faptuitorii rareori au ceva executabil pe numele lor si sentintele penale desi executorii nu pot fi indestulatoare pentru victime. Ne referim strict la prejudiciul material si daunele morale cerute de victime si primite de acestea prin executori judecatoresti. Chiar ar fi interesanta publicarea de catre CSM a unor statistici despre modul de indestulare (prin executorii judecatoresti) a sumelor ce li se cuvin persoanelor vatamate in temeiul sentintelor penale definitive.
Restaurarea psihologica a victimei este un proces de lunga durata, adesea foarte costisitor, si victima pe langa prejudiciul material ori moral suferit, este nevoita sa scoata tot ea bani din buzunarul ei pentru serviciile psihologice de care are nevoie urgent si imediat dar si pe termen mediu si lung deseori. Tratarea victimei cu indiferenta de catre stat ori de catre faptuitori este inca o trauma care se adauga traumei provocate de infractiune. Repararea raului produs de fapta intarzie sa apara si victima isi simte neputinta in fata sistemului care are “grija”doar de faptuitor. Dar nu acesta este singurul interes al victimei. Deseori pe victima nu o intereseaza decat prejudiciul ei si repararea situatiei. Mai ales la infractiuni de furt si inselaciune, in majoritatea medierilor desfasurate la noi in birou victimele erau satisfacute si multumite daca li se dadea prejudiciul inapoi, uneori cu un plus de daune morale. Dar si in alte infractiuni repararea raului produs poate fi singurul interes la victimei.
Cat despre modul de reparare a raului produs acesta difera de la fapta la fapta si de la persoane la persoane, fiind la alegerea si analiza celor implicati. Nu intotdeauna este vorba de bani. De la simplele scuze pana la plata unor tratamente de specialitate, modul de reparare poate consta in orice obligatii civile (atat cat sunt in sfera legalitatii si moralitatii) impuse de catre persoana vatamata faptuitorului prin intermediul mediatorului, si agreate de faptuitor. Insusi faptul ca faptuitorul da semne ca vrea sa repare raul si il repara el insusi benevol este o circumstanta care atenueaza durerea victimei.
Legislatia romaneasca si europeana in domeniu medierii penale vine ca un element care inclina balanta in favoarea victimei, inalturand practicile de zeci de ani de zile care puneau victima in umbra procedurilor judiciare si o lasau cu “rana deschisa”. Victima este repusa in atentia societatii si a faptuitorului. Societatea ar trebui sa contribuie mai mult la incurajarea medierii penale, incurajand astfel repararea raului produs si restaurarea victimelor infractiunii, evitarea supunerii acestora la o avalansa de presiuni si efecte din ce in ce mai traumatizante; in aceste sens art 26 alin 2 din Directiva 29/2012 dispune ca “Statele membre adopta masurile corespunzatoare, inclusiv prin intermediul internetului, menite sa sensibilizeze publicul larg cu privire la drepturile prevazute în prezenta directiva(dreptul la medierea penala n.n.), sa reduca riscul victimizarii și sa reduca la minimum impactul negativ al criminalitații”.
Faptuitorul, prin mediere ca masura de protectie pentru victima, este chemat sa repare prejudiciul ori raul facut. Sa restaureze ordinea sociala destabilizata prin fapta sa. Sa repare raportul social afectat chiar de catre el. Sa isi repare greseala in fata victimei. Oricat de grava ar fi fapta sa, prin medierea penala, acesta este pus sa isi recunoasca si isi repare greseala sa. Victimei ii este oferita aceasta mana de ajutor a mediatorului, si aceasta poate accepta sau nu aceasta mana de ajutor. Cu alte cuvinte mana stanga – oferita si pregatita de mediatorul in materie penala pentru faptuitor in scopul ajutarii acestuia sa isi repare greseala, si mana dreapta – oferita si pregatita de mediatorul in materie penala pentru ajutorarea victimei in recuperarea prejudiciului si repararea situatiei produse, sunt la alegerea acestor doua persoane ca actori principali in conflictul penal ce se doreste restabilit.
Ajutorul dat de mediator in restabilirea situatiei la momentul anterior faptei penale pe cat posibil este un ajutor de specialitate si isi doreste repararea pagubelor materiale suferite, repararea raului fizic si psihic produs victimei, si astfel restaurarea situatiei celor doi. Pe aceste motive medierea penala este considerata pe drept cuvant atat o practica reparatorie (a prejudiciului, a raului produs) , cat si o practica restaurativa (a situatiei victimei, a raportului social lezat).
Ajutorul dat victimelor prin mediere este un ajutor real si imediat. Societatea ar trebui sa incurajeze victimele in a solicita si accepta acest ajutor pentru solutionarea situatiei in care se afla. Ori din cate observ in mass-media zilelor noastre deseori vad contrariul. Societatea militeaza pentru puscaria celor fac ce fac astfel de fapte, lasand victima la fel de neajutorata, traumatizata, lipsita de puteri. De ce nu am ajuta victima? Sa stam si sa ne miram de gravitatea unor fapte sau de gradul de devianta al unor persoane care traiesc in aceeasi cetate cu noi, nu ajuta la nimic. Trebuie facut ceva. Nici puscaria nu prea pare o solutie asa de sustenabila, cand te gandesti ca nu il trimiti pe viata la puscarie, ci pentru cativa ani, si se intoarce “mai invatat” si mai bine pus la punct in ‘infractologie”.
Este clara necesitatea unor politici sociale pe termen lung care sa priveasca integrarea tinerilor in campul muncii si sa ii educe in scopul intemeierii unei familii – celula de baza a societatii. Dar la fel de evident este si faptul ca nu traim intr-o societate ideala ori paradisiaca. Furturile, violurile, inselaciunile sunt fenomene sociale si trebuie tratate ca atare. Trebuie prevenite, inr-o anume masura ele vor exista mereu, fie ca vrem fie ca nu, fie ca acceptam fie ca nu. Preventia si diminuarea acestor fenomene inseamna munca si efort constant din partea statului si a societatii civile.
Dar pana la preventie, ar trebui sa avem in vedere victimele déjà ranite de astfel de fapte. Ar trebui sa le ajutam sa depaseasca momentele dramatice. Sa le oferim instrumentele necesare pentru a-si ameliora ranile psihice produse. Iar acest lucru se face cu discretie, confidentialitate, mare atentie. Nu invinovatind. Nu palmuind. Nu promovand fapta. Ci doar prin dialog discret si constructiv. Asa cum justitia statala se face exclusiv in sala de judecata cum bine a spus domnul Ministru Cazanciuc zilele acestea intr-un interviu, la fel justitia reparatorie se face cu discretie si usile inchise, printr-un dialog constructiv ce vizeaza strict interesele, problemele, nevoile, temerile si nelinistile persoanei vatamate, in scopul atenuarii, ameliorarii ori eliminarii lor.
Medierea penala se ofera ca o metoda (facultativa) de a ajuta victimele sa depaseasca situatia conflictuala si sa repare – cum vor vrea si cum vor sti ele ca e mai bine– raul produs de faptuitor.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!