Decizie CJUE privind tranzactiile imobiliare: Statul poate cere TVA-ul persoanelor fizice, dar vanzatorii au drept de deducere
Statul poate cere TVA-ul persoanelor fizice, dar vânzătorii au drept de deducere in cazul tranzactiilor imobiliare a decis Curtea de Justitie a Uniunii Europene informeaza hotnews.ro.
Decizia a fost data in cauza Salomie – Oltean.
Incepand cu anul 2009, Fiscul a inceput sa ceara plata TVA retroactiv persoanelor fizice care au realizat tranzactii imobiliare. Masura a fost contestata in instanta. Decizia CJUE este de fapt favorabila statului fiind vorba de o hotarare cu caracter obligatoriu pentru toate instantele care au pe rol cauze similare, mai scrie hotnews.ro.
Cauza Salomie – Oltean pe scurt
In anul 2007 Salomie si Oltean s-au asociat cu alte cinci persoane fizice pentru a realiza un proiect de constructie si de vanzare a patru imobile in Romania. Asocierea era fara personalitate juridica si nu a fost declarata sau inregistrata ca impozabila in scopuri de TVA.
Din cele 132 de apartamente, construite pe terenul care apartine patrimoniului privat al uneia dintre aceste persoane au fost vandute 122 si 23 de locuri de parcare in cursul anilor 2008-2009. Suma obtinuta a fost de 10 902 275 lei (RON) si nu a fost supusa TVA-ului. Operatiunile au considerate (in urma unei inspectii fiscale) cu caracter de continuitate si ar fi trebuit supuse TVA-ului de la 1 octombrie 2008, intrucat incepand cu 1 august 2008 cifra de afaceri a depasit pragul de 35 000 de euro.
Fiscul a solicitat plata TVA-ului datorat pentru tranzactiile realizate in cursul anului 2009, precum si majorari de intarziere si a emis in acest scop mai multe decizii de impunere. De asemenea, din decizia de trimitere reiese ca vanzarile de bunuri imobile realizate in cursul anilor 2008 si 2009 au facut obiectul impozitului pe „transferul proprietatilor imobiliare din patrimoniul personal”, prevazut la articolul 771 din Codul fiscal.
Domnii Salomie si Oltean au intocmit la Tribunalul Cluj o cerere de anulare in parte a acestor decizii de impunere, care a respins actiunile mentionate ca nefondate.
Recursul a fost judecat la Curtea de Apel Cluj. Curtea de Apel Cluj a ridicat problema conformitatii cu principiul securitatii juridice a deciziilor de impunere emise de administratia fiscala, din moment ce, pe de o parte, legislatia romana nu ar fi stabilit normele de aplicare a dispozitiilor privind aplicarea TVA-ului in cazul tranzactiilor imobiliare decat incepand de la 1 ianuarie 2010 si, pe de alta parte, practica administratiei fiscale ar fi constat mai degraba, pana la acea data, in nesupunerea unor astfel de tranzactii TVA-ului. In plus, aceasta administratie ar fi avut la dispozitie informatii suficiente pentru a constata existenta calitatii de persoane impozabile a domnilor Salomie si Oltean inca din anul 2008, intrucat avea cunostinta despre existenta vanzarilor pe care acestia le-au realizat, fie si numai ca urmare a impozitarii acestor operatiuni in temeiul articolului 771 din Codul fiscal.
Raspunzand intrebarilor Curtii de Aplel Cluj, CJUE a decis:
„Principiile securitatii juridice si protectiei increderii legitime nu se opun, in imprejurari precum cele din litigiul principal, ca o administratie fiscala nationala sa decida, in urma unui control fiscal, sa supuna anumite operatiuni taxei pe valoarea adaugata si sa impuna plata unor majorari, cu conditia ca aceasta decizie sa se intemeieze pe reguli clare si precise, iar practica acestei administratii sa nu fi fost de natura sa creeze in perceptia unui operator economic prudent si avizat o incredere rezonabila in neaplicarea acestei taxe unor astfel de operatiuni, aspect a carui verificare este de competenta instantei de trimitere. Majorarile aplicate in astfel de imprejurari trebuie sa respecte principiul proportionalitatii.
Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata se opune, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, unei reglementari nationale in temeiul careia dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata datorate sau achitate in amonte pentru bunuri si servicii utilizate in cadrul operatiunilor taxate ii este refuzat persoanei impozabile, care trebuie in schimb sa achite taxa pe care ar fi trebuit sa o perceapa, pentru simplul motiv ca nu era inregistrata in scopuri de taxa pe valoarea adaugata atunci cand a efectuat aceste operatiuni, si aceasta atat timp cat nu este inregistrata in mod legal in scopuri de taxa pe valoarea adaugata si nu a fost depus decontul taxei datorate.”
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!