Cum poate interveni medierea in procedura unui divort?
Mediatorul Dorin Ilie a publicat pe blogul personal un text cu privire la aspectele legate de medierea unor conflicte adiacente divortului si la medierea conflictelor de familie. Textul este adresat atat mediatorilor cat si cetatenilor de rand care se pot confrunta cu astfel de conflicte.
”Observ cu tristete o promovare a mediatorilor care divorteaza sotii. Promovarea divortului la mediator merge pana intr-acolo unde se ofera discount-uri considerabile la onorarii (de parca ar fi o chestiune de marfa en gross) mergand pana la divortul de la distanta- online, un fel de chestiune „click here”.
Indignat de aceste aspecte legate de medierea unor conflicte adiacente divortului vin cu aceste lamuriri pe care le consider utile si necesare depotriva mediatorilor cat si cetatenilor aflati sau care se vor afla in astfel de conflicte:
1. Mediatorul nu are atributii legale in a divorta sotii. Divortul se poate pronunta doar de catre o instanta de judecata daca exista neintelegeri privind continuarea casatoriei si acestia deschid o actiune civila in acest sens, ori casatoria se poate desface prin decizia comuna a sotilor data si luata in fata notarului public ori a ofiterului de stare civila din cadrul Primariilor.
2. Mediatorul este abilitat si autorizat sa intervina in conflictele legate de faptul de a divorta. Aceste conflicte se refera la continuarea casatoriei (conflict cand unul din soti doreste continuarea casatoriei iar celalalt doreste incetarea casatoriei) iar in functie de solutionarea acestui conflict principal alte aspecte conexe secundare (partajul bunurilor comune, exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti, locuinta copilului, alte aspecte pecuniare ori nu pe care ei si le pot negocia/discuta cu un mediator. Aici mediatorul ar trebui sa stie care sunt drepturile negociabile si care sunt drepturile indiscutabile/nenegociabile, precum si care sunt drepturile si interesele minorilor in cauza pentru a le sustine si a milita pentru ele in cadrul eventualei medieri.
3. Raportat la faptul divortului (deci nu actul de divort ci decizia de a divorta a fiecarui sot luata inainte oricarei proceduri de divort amintita la punctul 1) mediatorul este solicitat de unul din soti pentru a media disputa lor legata de continuarea casatoriei (cf art 64 alin 1 lit a din Legea Medierii 192/2006); mediatorul nu este solicitat sa ii divorteze. Daca ar fi solicitat sa ii divorteze mediatorul ar trebui in mod imediat sa isi decline competenta catre instanta de judecata, notar ori ofiterul de stare civila, el nefiind abilitat de lege sa desfaca o casatorie. Asadar mediatorul trebuie sa discearna cazurile in care poate interveni ca mediator- unde exista un conflict legat de decizia de a divorta, si in cazurile in care nu poate interveni ca mediator- sotii luand in mod unanim deja decizia de a divorta, urmand doar sa aleaga procedura de divort.
4. Mediatorul analizeaza si solutioneaza disputa legata de continuarea casatoriei celor doi luand in considerare interesele si problemele lor incidente in cauza. Este dator insa ca mediatorul sa militeze pentru continuarea casatoriei? Conform principiilor medierii mediatorul trebuie sa fie neutru, impartial, echidistant, si nu are putere de decizie in conflict. Cu alte cuvinte in discutiile cu mediatorul ales sotii trebuie sa analizeze intreaga situatie conflictuala, cauzele care au determinat-o si in perspectivarea situatiei cu ajutorul mediatorului sa vada daca este posibil si oportun sa continue casatoria ori nu. Medierea este o metoda de analiza a deciziei de a divorta. Prin mediere sotii au oportunitatea de a evalua stadiu casatoriei lor, si chiar si cel care doreste desfacerea casatoriei isi poate reevalua decizia si poate reveni la ganduri de continuare – in anumite conditii sau neconditionat – a casatoriei. Cu alte cuvinte odata venit la mediator nu este ca si cum ai acepta divortul ori decizia celuilalt de a divorta, ci dimpotriva vii ca sa vezi ce este de facut: continui sau nu casatoria, vezi nemultumirile celuilalt, asculti problemele care il macina, vezi motivele care l-au adus in acest impas.
5. Promovarea mediatorului ca un flex care taie orice casatorie si nu ca un aparat de sudura care sudeaza relatiile apropiate ale sotilor aflate in ruptura, este inadecvata si contrara scopului medierii. Medierea este acea punte de legatura si de refacere a relatiilor interumane. Cand vorbim de familie – de sot si sotie – aceasta legatura are si ceva sacru in ea, si mediatorul intervine intr-o relatie foarte sensibila, intima, adanca si personala a celor doi soti. Relatia aflata in momente de declin trebuie sa aiba parte de un tratament special din partea mediatorului, iar acesta trebuie sa intervina prin cuvant pentru a reface dialogul sotilor in primul rand ca mai apoi relatia celor doi sa reprinda viata. Relatiile sunt inabusite de fel si fel de cauze. Mediatorul trebuie sa identifice in mod discret aceste cauze in fiecare caz concret si sa etaleze impreuna cu partile solutiile la situatie. Continuarea casatoriei ori nu este la latitudinea acestora, dar aceasta decizie survine ca o suma a discutiilor cu meditaorul, discutie ce priveste o analiza minutioasa a intregii situatii conflictuale. Prin urmare institutia mediatorului nu este o institutie care sa promoveze rupturi de relatie ori desfaceri de casatorii, ci dimpotriva refacerea relatiilor cuplurilor si sotilor, continuarea casatoriilor acolo unde este posibil si este in interesul celor doi, acolo unde se vrea. Institutia mediatorului in societate este o institutie ce are ca scop imediat comunicarea si comuniunea persoanelor si ca scop mediat refacerea relatiilor interumane, iar ca ideal demolarea zidurilor construite din ura si frustrari si construirea podurilor de comuniune si impacare, de toleranta si ingaduinta, de iubire chiar. Psihologic vorbind, mediatorul dechide situatiile inchise ale vietii.
6 Apelul la un mediator in conflictele familiale se face pentru solutionarea conflictului ori conflictelor actuale ori potentiale, si nu pentru redactare de documente legate de divort ori partaje ori plan parental. Doar in cazul in care partajul ori planul parental privind copilul ar putea fi elemente de santaj emotional intre soti, fiind lucruri complexe la mijloc, sau ar putea fi chestiuni declansatoare de conflict, mediatorul este alegerea potrivita. In aceste cazuri mediatorul ar fi tertul care garanteaza ca intelegerile sotilor nu sunt provocatoare de conflict, ori cand se iveste conflictul in momentul discutarii problemelor respective mediatorul intervine in timp util si conflictul poate fi solutionat pe loc. Mediatorul ar avea in aceste situatii mai mult un rol preventiv.
7. Interventia intr-un conflict legat de incetarea sau continuarea casatoriei reclama multa atentie din partea mediatorului. Intervii in viata privata a unor persoane si dai piept cu unele aspecte ce tin de intimitatea unuia, altuia sau amandorura. Unele aspecte sunt chiar de o finete zdruncitoare. Rolul mediatorul este unul de o delicatete aparte. Interventia trebuie sa fie pe atat de delicata cat o cere relatia celor doi. Mediatorul trebuie sa fie ca o umbra care ii ghideaza si care le pune in fata avantaje si dezavantaje, discutand cu sotii diverse optiuni ori solutii la impasul lor. Pana la urma momentul in care se decide continuarea sau incetarea casatoriei este un moment greu, casatoria este in impas, mediatorul trebuind sa analizeze acest impas si sa relanseze discutiile privind iesirea din criza familiala.
8. Dincolo de aspecte reale si profunde ale casatoriei si relatiei a doi oameni, medierea online survine ca o nota de neseriozitate a actului de mediere. Ochii care si-au jurat credinta, sufletele care s-au fagaduit pentru o viata, trebuie sa faca acest lucru in mod voit, benevol si fata in fata. Este vorba de o maturitate si de o decizie asumata in fata celuilalt nu in fata calculatorului. Inteleg munca si job-ul din strainatate, dar incetarea sau continuarea casatoriei nu e comparabila cu nici un job oricat de solicitant ar fi el. Sunt reticent fata de medierea online a unor astfel de conflicte legate de relatia de casatorie. Cred ca o discutie privind o problema asa serioasa se poate face doar ochi in ochi, o analiza si negociere a situatiei nu se poate face prin tastatura si nici prin skype, ci prin prezenta fizica. Prezenta fizica si comunicarea prin prezenta fizica sunt de neegalat in astfel de conflicte. Medierea online ar trebuie sa fie o raritate in astfel de conflicte, si doar in moduri exceptionale. Nu agreez medierea online nici in alte de conflicte, decat in moduri exceptionale.
9. Atunci cand exista copii situatia se schimba. Medierea conflictelor in care copiii sunt angrenati ca element de schimb ori negociere privitor la banii si timpul alocati lor de catre sau pentru fiecare parinte este o adevarata provocare pentru mediator. Tot prin prisma institutiei mediatorului in societate si in astfel de conflicte trebuie identificat rolul acestuia de coagulant, de element de coeziune intre interesele fiecarui parinte cu interesele copilului sau. Relatia parternala sau maternala trebuie sudata indiferent de despartirea sotilor. Disocierea conflictelor (conflictele dintre parinti trebuiesc separate de conflictele privind situatia copilului) este primul pas important in astfel de medieri. Pentru astfel de medieri – avand in vedere importanta si gravitatea finalului conflictului – mediatorul trebuie sa invedereze parintilor ca este nevoie de timp si rabdare pentru mediere. Medierea unui plan parental doar intr-o sedinta de mediere, nu mi se pare o solutie fezabila sau implementabila. Parintii trebuie sa constientizeze rolul lor privitor la copil, iar aceasta constientizare nu se face decat in urma discutiilor cu mediatorul, discutii ce au nevoie de timp ca sa se sedimenteze in mintea fiecarui parinte. Interventia in astfel de conflicte trebuie sa focuseze parintii pe bunastarea si buna dezvoltarea copilului lor. Graba in astfel de medieri poate avea repercursiuni asupra vietii copilului respectiv. E o mare responsabilitate pentru mediator medierea unor conflicte ce privesc relatiile parintilor cu copiii, pentru ca un joc este viitorul copilului.
10. Conflictele legate de partajul bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei pot fi mediate. Indiferent de aportul sotilor la achizitia acestora, sotii pot dispune in ce mod doresc privind proprietatea ori folosinta acestora. Pot negocia partajul ori pot negocia ramanerea in coproprietate pentru toate ori parte din bunuri. Mediatorul trebuie doar sa canalizze discutiile spre o negociere de succes – o negociere finalizata cu succes fiind o negociere raportata la nevoile, interesele si dorintele fiecaruia. Satisfacerea acestora intr-o buna masura conduce la un Acord de mediere.
In toate aceste cazuri medierea (deschisa prin Contractul de Mediere) se va finaliza cu un proces verbal de inchidere a medierii, care va stipula daca s-a ajuns la o intelegere ori nu. Daca s-a ajuns la o intelegere a sotilor aceasta se va scrie in Acordul de Mediere, acord ce va contine exact intelegerea sotilor cum a fost discutata si sumarizata de mediator si parti. Fie ca acordul de mediere mentioneaza ca sotii au luat decizia de a inceta sau continua casatoria, fie ca au luat decizia de a partaja intrun anume fel bunurile lor, fie ca au decis modul de relatii cu copilul si locuinta acestuia, acestia sunt indrumati de mediator sa mearga la autoritatile indrituite sa pronunte divortul ori sa confinteasca intelegerea cu privire la aspectele conexe.
Importanta acestor tipuri de conflicte pentru societate este data si de obligatia partilor (soti ori parinti) de a merge in fata unei autoritati publice pentru a le consfinti decizia lor atat in ce priveste divortul cat si in ce priveste obligatiile si drepturile lor parintesti. Aceste autoritati garanteaza stabilitatea raporturilor juridice in materia casatoriei dar si in materiea cresterii, dezvoltarii si ocrotirii copiilor.”
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!