Care sunt diferentele dintre mediere si impacarea partilor?
Uniunea Nationala a Barourilor din Romania explica diferentele dintre mediere si impacarea partilor potrivit Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Decizia ICCJ nr. 9 din 17 aprilie 2015 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 406 din 9 iunie 2015.
Decizia ICCJ nr. 9 din 17 aprilie 2015 privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a urmatoarelor probleme de drept: “1. daca dispozitiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator se interpreteaza in sensul ca medierea este o cauza sui-generis de inlaturare a raspunderii penale sau este o modalitate a impacarii ca si cauza de inlaturare a raspunderii penale reglementata de dispozitiile art. 159 din Codul penal; 2. daca medierea poate interveni numai pana la citirea actului de sesizare potrivit dispozitiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal sau poate interveni in tot cursul procesului penal.”
Prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a stabilit ca:
1. in aplicarea dispozitiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, incheierea unui acord de mediere constituie o cauza sui-generis care inlatura raspunderea penala, distincta de impacare;
2. incheierea unui acord de mediere in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator poate interveni in tot cursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii penale.
Puncte de vedere exprimate in jurisprudenta:
Intr-o prima opinie, majoritara, s-a apreciat ca medierea este o cauza sui-generis de inlaturare a raspunderii penale, care poate interveni oricand pana la solutionarea definitiva a cauzei.
In opinia minoritara, s-a aratat ca medierea este o modalitate a impacarii, ca si cauza de inlaturare a raspunderii penale, si, pentru a se putea dispune incetarea procesului penal in conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedura penala, poate interveni pana la citirea actului de sesizare.
In practica, a existat si o a treia opinie, ce a Curtii de Apel Bacau, potrivit careia medierea nu reprezinta o cauza care inlatura raspunderea penala, dar constituie o posibilitate legala de stingere a unor conflicte de drept penal.
In considerentele acestei hotarari, Inalta Curte face o diferentiere detaliata intre mediere si impacarea partilor, institutii insuficient intelese si delimitate pana acum, sub aspectul naturii juridice a acestora, al momentulului si al conditiilor in care pot interveni, precum si al efectelor acestora.
1. Dezlegarea primei chestiuni de drept: daca dispozitiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator se interpreteaza in sensul ca medierea este o cauza sui-generis de inlaturare a raspunderii penale sau este o modalitate a impacarii ca si cauza de inlaturare a raspunderii penale reglementata de dispozitiile art. 159 din Codul penal.
In dezlegarea primei chestiuni de drept referitoare la natura juridica a incheierii acordului de mediere, Curtea a considerat ca este relevant a se face distinctiile intre cauzele care inlatura raspunderea penala in conceptia Codului penal, referitoare la retragerea plangerii prealabile si impacare, cauze ce se exclud, si modul in care este incidenta medierea.
In acest scop, Inalta Curte face o analiza detaliata a celor trei institutii de drept, evidentiind deosebirile ce privesc sfera infractinilor, momentul temporal pina la care acestea opereaza si consecintele acestora.
a. Sfera infractiunilor la care se aplica cele doua institutii este diferita
Art. 67, alin. (2) din Legea nr. 192/2006 delimiteaza sfera de aplicare a medierii, in latura penala a procesului, in mod exclusiv in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala.
Retragerea plangerii prealabile este o cauza de inlaturare a raspunderii penale numai in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile (art. 158, alin. 1, Cod penal)
In ceea ce priveste impacarea, aceasta institutie poate interveni numai putand interveni numai in cazul in care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut din oficiu, daca legea o prevede in mod expres (art. 159, alin. 1, Cod penal)
Or, sfera infractiunilor pentru care actiunea penala se poate pune in miscare la plangerea prealabila este diferita de cea la care se face din oficiu.
Din prezentarea celor doua cauze distincte de inlaturare a raspunderii penale, respectiv retragerea plangerii prealabile si impacarea, rezulta ca sfera infractiunilor care intra sub incidenta acestor doua institutii este diferita, asa incat medierea nu poate fi considerata o modalitate a impacarii, ci este o cauza sui-generis, care inlatura raspunderea penala, reglementata prin Legea nr. 192/2006, si care opereaza atat cu privire la categoria infractiunilor pentru care retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala, cat si referitor la cealalta categorie a infractiunilor, pentru care impacarea inlatura raspunderea penala.
b. Diferente referitoare la momentul temporal in care pot avea loc cele doua proceduri
Un argument asupra naturii acordului de mediere, ca si cauza distincta de inlaturare a raspunderii penale, este dat de norma de la art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 ce cuprinde procedura de mediere inainte de inceperea procesului penal, aceasta ipoteza fiind exclusa in cazul impacarii partilor sau subiectilor procesuali.
In continutul alin. (1) al art. 70 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator sunt aratate conditiile referitoare la momentul temporal in care are loc medierea cu privire la latura penala, care se situeaza “dupa inceperea procesului penal”, ceea ce conduce la posibilitatea suspendarii urmaririi penale sau, dupa caz, a judecatii, in temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere, iar in cel de-al doilea alineat al aceleiasi norme se statueaza cu privire la durata suspendarii.
In ce priveste impacarea, aceasta poate interveni doar pana la citirea actului de sesizare (art. 159 alin.3, Cod penal)
c. Diferente referitoare la garantii procesuale
In ipoteza in care procedura incheierii unui acord de mediere are loc dupa inceperea procesului penal, mediatorul este tinut prin dispozitiile art. 68 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, referitoare la garantii procesuale, in sensul ca “sa fie respectate drepturile fiecarei parti ori subiect procesual la asistenta juridica si, daca este cazul, la serviciile unui interpret”, aceste conditii nefiind reglementate in cazul institutiei impacarii.
d. Modul in care se ia act de existenta acordului de mediere este diferit de cel prin care se ia act de impacarea partilor
O alta distinctie intre cele doua cauze care inlatura raspunderea penala, respectiv incheierea unui acord de mediere si impacare, este data de modul in care se ia act de existenta acordului de mediere, care este diferit de cel prin care se ia act de impacarea partilor, distinctia fiind reglementata de dispozitiile art. 70 alin. (5) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator: ”Pentru solutionarea cauzelor penale in baza acordului incheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat sa transmita organului judiciar acordul de mediere si procesul-verbal de incheiere a medierii in original si in format electronic daca partile au ajuns la o intelegere sau doar procesul-verbal de incheiere a medierii in situatiile prevazute la art. 56 alin. (1) lit. b) si c)”.
In ceea ce priveste modul in care se ia act de impacarea partilor, legea nu prevede expres si nici instanta nu face precizari in cuprinsul Deciziei nr. 9/2015. (n.n. A se vedea in acest sens Decizia ICCJ nr. 27 din 18 septembrie 2006, potrivit careia ”In cazul infractiunilor pentru care impacarea partilor inlatura raspunderea penala poate fi dispusa de instanta numai atunci cand aceasta constata nemijlocit acordul de vointa al inculpatului si al persoanei vatamate de a se impaca total, neconditionat si definitiv, exprimat in sedinta de judecata de aceste parti, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin inscrisuri autentice”)
e. Notiunea de “intelegere” utilizata in cuprinsul legii medierii este diferita de notiunea de “impacare
In continutul dispozitiilor Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator legiuitorul foloseste notiunea de “intelegere”, si nu aceea de “impacare”, conferind incheierii acordului de mediere un caracter distinct, ca modalitate de solutionare amiabila a conflictului de drept penal, in raport cu cealalta cauza de inlaturare a raspunderii penale, respectiv impacarea.
Chiar daca sensurile celor doua notiuni sunt sinonime in limbajul uzual, legiuitorul le-a conferit distinctie juridica prin reglementarea speciala a incheierii acordului de mediere in cuprinsul legii mai sus aratate, aceasta concluzie sustinandu-se si prin continutul dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, potrivit carora, atunci cand partile aflate in conflict au ajuns la o intelegere, se poate redacta un acord scris care va cuprinde toate clauzele consimtite de acestea si care are valoarea unui inscris sub semnatura privata, iar in alin. (2) se stipuleaza ca intelegerea partilor nu trebuie sa cuprinda prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice.
Pe de alta parte, in continutul dispozitiilor art. 45-47 din acelasi act normativ, legiuitorul a prevazut expres elementele contractului de mediere. Altfel spus, incheierea scrisa a acordului de mediere sub forma contractului consacra intelegerea partilor aflate in conflict prin evidentierea tuturor clauzelor consimtite de acestea, ceea ce ii confera un caracter distinct, autonom – indiferent de terminologia folosita -, in raport cu institutia juridica a impacarii, prevazuta in dispozitiile art. 159 din Codul penal.
f. Medierea este o cauza distincta care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale
De asemenea, un alt argument in sensul celor sus mentionate este conferit de art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedura penala, care reglementeaza cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, stabilind ca actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata, daca “a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea, ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii”. In aceste dispozitii legiuitorul reglementeaza incheierea unui acord de mediere in mod diferentiat de retragerea plangerii prealabile si de impacare, asa incat dobandeste caracterul de caz distinct care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale.
Or, cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale prevazute in art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedura penala au corespondent in planul dreptului penal, cauzele care inlatura raspunderea penala.
g. Diferente privind incidenta medierii si a impacarii in latura penala si/sau civila a procesului penal, in care pot interveni
In continutul dispozitiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2013, legiuitorul a prevazut intr-un mod clar, previzibil si predictibil aplicabilitatea medierii, ca modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, in cauze penale, atat in ceea ce priveste latura penala, cat si in ceea ce priveste latura civila.
Incheierea unui acord de mediere se diferentiaza de impacare prin faptul ca poate interveni si numai in ceea ce priveste latura penala a procesului penal, in timp ce impacarea este conditionata atat de stingerea actiunii penale, cat si de stingerea actiunii civile, precum si de faptul ca ea trebuie sa fie totala si neconditionata.
2. In ceea ce priveste cea de-a doua chestiune de drept supusa dezlegarii: daca medierea poate interveni numai pana la citirea actului de sesizare potrivit dispozitiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal sau poate interveni in tot cursul procesului penal.”
Inalta Curte observa ca, pornind de la natura distincta a incheierii unui acord de mediere in conditiile legii, o asemenea procedura se poate desfasura in tot cursul procesului penal, nefiind conditionata de dispozitiile art. 159 alin. (3) din Codul penal, potrivit carora impacarea poate interveni doar pana la citirea actului de sesizare.
Asa cum s-a aratat anterior, potrivit dispozitiilor art. 69 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, procedura de mediere se poate desfasura chiar inaintea inceperii procesului penal, ceea ce o distinge de impacare si retragerea plangerii prealabile.
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, in cazul in care medierea cu privire la latura penala a cauzei se desfasoara dupa inceperea procesului penal, urmarirea penala sau, dupa caz, judecata se poate suspenda, in temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere.
In ceea ce priveste termenul pana la care medierea poate interveni cu privire la latura penala a cauzei, cum textul nu face nicio distinctie cu privire la vreun anumit stadiu al judecatii, rezulta ca acordul de mediere poate fi incheiat oricand in cursul acesteia, pana la ramanerea definitiva a hotararii.
Pe de alta parte, dispozitiile art. 367 alin. (3) din Codul de procedura penala prevad ca suspendarea judecatii se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii, fara a limita momentul pana la care instanta poate proceda in acest sens. Ca atare, oricand in cursul judecatii, instanta poate suspenda cauza in vederea desfasurarii procedurii reglementate de dispozitiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator.
Mai mult, textul de lege sus-mentionat, care reglementeaza suspendarea judecatii, este inclus in cap. I “Dispozitii generale” al titlului III “Judecata” din partea speciala a Codului de procedura penala, ceea ce face ca dispozitiile sale sa fie aplicabile atat in tot cursul judecatii in prima instanta, cat si in tot cursul judecatii in apel, pana la ramanerea definitiva a hotararii penale.
In concluzie, incheierea unui acord de mediere in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator poate interveni in tot cursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii penale, si nu numai pana la citirea actului de sesizare, asa cum prevad dispozitiile art. 159 alin. (3) din Codul penal in materia impacarii.
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!