Medierea in conflictul familial
Îmi place să răsfoiesc cărţile înainte de a le cumpăra, îmi aleg un fotoliu şi, dacă am timp, mă bucur de lectura furată în librărie, unde mă înconjoară amestecul de voci şi muzică în surdină, arome de ceai sau mirosul hârtiei tipărite…
Lângă mine a apărut un căpşor ciufulit care mă privea, fără să spună nimic. Era un băieţel de vreo 5-6 ani, am aproximat eu, şi avea în mână o carte despre dinozauri.
– Hei, salut! L-am privit amuzată. Vrei să stai şi tu? A dat din cap că da, şi-a scos cizmuliţele şi s-a cuibărit în alt fotoliu, de parcă asta era o ”veche” obişnuinţă pentru el. Nu i se mai vedeau decât buclişoarele. Nu ştiu ce mi-a venit să-l întreb:
– Cu cine eşti tu aici?
– Cu tata, dar are treabă.
M-am întors la cartea pe care o aveam în mână: Cele cinci limbaje ale iubirii de Gary Chapman… Colindele de Crăciun şi luminiţele care străluceau peste tot împrejur îmi dădeau o senzaţie de bine, de vacanţă din copilărie, de întâlniri cu cei dragi…
Deodată, lângă mine a venit din nou posesorul buclişoarelor…
– Cum te cheamă? L-am întrebat.
– Serafim. Păi da, de ce nu mă miram deloc?! Făceam parte dintr-o poveste de iarnă şi personajul principal se numea Serafim!
Un bărbat, unul dintre librari, s-a apropiat de noi:
– Sera, du-te la locul tău, te rog, ai şi tu o carte. Nu o mai deranja pe doamna!
– Dumneavoastră sunteţi tatăl lui Serafim? Să vă trăiască şi să vă bucuraţi de el! îmi place compania lui, aproape că ne-am împrietenit. Tatăl copilului a zâmbit şi s-a depărtat. În urma lui, Serafim a coborât în şosete din fotoliul lui şi a venit din nou lângă mine, ceea ce echivala cu o adevărată invitaţie la taifas.
Citeste mai departe pe ziaruldeiasi.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!