Analiza conflictului. Metode practice
Conflictul a primit multe definţii în funcţie de domeniul care a încercat să-i exploateze potenţialul.
În mediere se poate spune că prin conflict înţelegem o relaţie de interdependenţă între două sau mai multe părţi, care la un anumit moment în timp este sau devine incompatibilă.
Medierea, prin aplicarea metodelor sale, încearcă să compatibilizeze această relaţie, optimizând raporturile, indiferent de originile acestora: sociale, interumane, instituţionale.
Pentru a analiza un conflict mai întâi de toate trebuie identificat, evaluat şi apoi gestionat corespunzător.
Cum identificăm?
Sunt manifestări specifice, atât latente cât şi acute, în funcţie de zona în care se situează subiecţii pe curba ascendentă a clopotului lui Gauss.
Semnalele pot fi remarcate prin atitudini exterioare care de regulă sunt materializate în poziţiile de intrare în mediere şi acestea sunt argumentate ţinând cont de:
Ethos – argumentaţia face referire la principii şi norme.
Pathos – argumentaţia face referire la la sentimente.
Logos – argumentaţia face referire la la raţiune.
Conflictul urcă în intensitate pe măsură ce la argumentul uneia dintre părţi se identifică un argument al părţii adverse.
Construcţiile justificative ale subiecţilor, părţi în conflict, sunt simetrice şi acestea sunt progresive faţă de reacţia iniţială generată de conflict.
Atitudinea de argument şi contra-argument deplasează poziţia părţilor pe clopotul lui Gauss până în zona de segregare sau de întrerupere a comunicării, locaţie unde există riscul de excaladare şi eşuare în ceea ce priveşte medierea.
Citeste mai departe pe mugurmitroi.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!