Acordul de recunoastere a vinovatiei – Forma prescurtata a procesului penal
O nouă concepţie în cadrul etapei de urmărire penală – acordul de recunoaştere a vinovăţiei – a apărut odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală. Conform procedurii, procurorul poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei cu inculpaţii, pentru acele infracţiunile care au prevăzută o pedeapsă cu amenda sau de cel mult şapte ani.
Potrivit Codului de procedură penală, inculpatul poate încheia cu procurorul acordul de recunoaştere a vinovăţiei după punerea în mişcare a acţiunii penale. Acordul poate fi iniţiat atât de către procuror, cât şi de către inculpat.
Dacă acţiunea penală s-a pus în mişcare faţă de mai mulţi inculpaţi, se poate încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei distinct cu fiecare dintre aceştia, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie a inculpaţilor pentru care nu s-a încheiat acord. Inculpaţii minori nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei.
După ce inculpatul recunoaşte în faţa procurorului că a comis infracţiunile pentru care este urmărit penal, acesta semnează acordul prin care acceptă încadrarea juridică a faptelor, prin acelaşi document fiind stabilite cuantumul pedepsei şi forma în care urmează a fi executată.
Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului. La încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, asistenţa juridică este obligatorie.
Limitele şi efectele încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei se stabilesc prin avizul prealabil şi scris al procurorului ierarhic superior. După încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei, procurorul va sesiza instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece în fond cauza şi îi trimite dosarul de urmărire, la care ataşează acordul semnat cu inculpatul.
În situaţia în care se încheie acordul numai cu privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpaţi, iar pentru celelalte fapte sau inculpaţi se dispune trimiterea în judecată, sesizarea instanţei se face separat. Procurorul înaintează instanţei numai actele de urmărire penală care se referă la faptele şi persoanele care au făcut obiectul acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Instanţa este cea care decide, în final, ce se întâmplă cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei, în urma unei proceduri necontradictorii. Soluţia este dată după ascultarea procurorului, a inculpatului şi a avocatului acestuia, precum şi a părţilor civile, dacă acestea sunt prezente.
În cazul în care instanţa admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei, soluţia pe care o va dispune nu poate fi o condamnare mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la acord. Instanţa mai poate să trimită dosarul procurorului, în vederea continuării urmăririi penale.
Dacă instanţa aprecizază că soluţia cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, respinge acest acord, iar dosarul este trimis înapoi procurorului. În acest caz, instanţa se pronunţă din oficiu şi cu privire la starea de arest a inculpaţilor.
Sentinţa pronunţată de instanţă poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Împotriva sentinţei prin care acordul de recunoaştere a fost admis, se poate declara apel numai cu privire la felul şi cuantumul pedepsei ori la forma de executare a acesteia. Otilia Ciocan, mediafax.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!