Timbrul de mediu pentru autovehicule rulate. Interpretarea ICCJ
Recent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în urma sesizărilor formulate de instanţe în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privitoare la aplicarea timbrului de mediu pentru autovehicule.
Timbrul de mediu pentru autovehicule rulate
O primă sesizare ridică următoarea chestiune de drept: dacă dispoziţiile se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează şi în situaţia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piaţa internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.
Dispoziţiile legale avute în vedere sunt art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, şi ale art. 1 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 88/2013.
În speţa care a generat sesizarea, reclamantul a dobândit, prin contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2012, dreptul de proprietate asupra unui autovehicul fabricat în anul 1999, care a fost înmatriculat pentru prima dată, în 1999, în Bulgaria. Cu ocazia înmatriculării în România, reclamantul a achitat timbrul de mediu, calculat conform prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013.
Prin cererea adresată Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului unde locuieşte, reclamantul a solicitat restituirea timbrului de mediu achitat, la care instituţia respectivă i-a comunicat refuzul de restituire a taxei. Reclamantul a a chemat în judecată Administraţia Finanţelor Publice, cerând pârâtei restituirea sumei achitate cu titlul de timbru de mediu, cu dobânda fiscală şi actualizată cu inflaţia de la data plăţii şi până la data restituirii efective.
Prin hotărârea primei instanţe, Tribunalul Teleorman a admis acţiunea şi a obligat instituţia pârâtă să restituie reclamantului suma reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule, cu dobânda fiscală şi actualizată cu rata inflaţiei de la data plăţii şi până la data achitării efective.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman, în numele Administraţiei Finanţelor Publice Alexandria, invocând considerentele hotărârilor pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele Tatu şi Nisipeanu, şi arătând, în esenţă, că nu se poate presupune că taxa prevăzută de O.U.G. nr. 9/2013 este afectată de viciile pentru care, în cauzele respective, a fost sancţionată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 140/2011 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008).
Pentru a pronunţa o hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, cu întrebarea pe care am menţionat-o mai sus.
Citeste mai departe pe legestart.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!