Rolul mediatorului in solutionarea conflictelor
Atât de uşor venim în conflict cu oamenii cu care interacţionăm! Uneori este de ajuns ca o ridicare din sprânceană, pe care o interpretăm ca fiind neprietenoasă sau un comentariu la adresa noastră, pe care îl socotim nedrept, ca acestea să fie punctul de plecare pentru o relaţie tensionată!
Numai că suntem tentaţi să răspundem cu ”aceeaşi monedă” (nu numai o dată, ci de mai multe ori) pentru că aşa am fost educaţi de mici: faci ceva rău, primeşti o pedeapsă (uneori mai gravă decât fapta ta) ca să te doară şi să nu mai repeţi.
Dacă eşti copil şi primeşti tot timpul corecţii sau laude, în funcţie de sistemul de valori al părinţilor, poţi să intri în capcana de a deveni un adult care reacţionează numai la aceşti stimuli.
De obicei ”pedepsitul” se consideră victimă sau, în alt caz, vinovatul de serviciu. Oricum, el nu se raportează obiectiv la ”fapta” lui, aceasta fiind nimic altceva decât o acţiune care a generat un conflict. Copilul preia mecanic raţionamentul părinţilor, pe care îl adaptează la nivelul lui de înţelegere. Acţiunea în sine- fapta- este practic respinsă, deci nu i se dă atenţie. Ca urmare, cu prima ocazie, sub o formă sau alta, situaţia conflictuală se va repeta, fără ca cineva dintre cei implicaţi să înţeleagă mecanismul care a pus în mişcare disputa.
Ce ne face să observăm doar greşelile ”celuilalt”?!
Adulţii învăţaţi de mici să se gândească şi la cei din jur cu înţelegere şi bunăvoinţă, sunt cei care se dovedesc a fi carismatici, buni lideri, în general, oameni de încredere.
Dacă eşti copil şi primeşti tot timpul corecţii sau laude, în funcţie de sistemul de valori al părinţilor, poţi să intri în capcana de a deveni un adult care reacţionează numai la aceşti stimuli. Adultul aşteaptă să audă cuvinte de admiraţie sau de reproş în relaţiile lui şi acestea devin un adevărat ghid, de care el depinde şi le interpretează în mod reflex. Cum vorbim despre tipuri caracteriale diferite, uneori căutăm un tipar ideal, căruia chiar nu are cum să-i corespundă nimeni şi în acest timp trec pe lângă noi oameni minunaţi, fără să le dăm atenţie.
Citeste mai departe pe ziaruldeiasi.ro
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!