Portite de scapare la disparitia secretului bancar
Conturile bancare si firmele off shore sunt tot mai riscante. Informatiile devoalate recent de autoritati sunt un avertisment pentru cei care cred ca banii negri pot fi ascunsi cu usurinta.
În ultimul timp, au devenit notorii diverse afaceri dubioase în care s-au folosit companiile off shore. Depistarea conturilor din afara granitelor, ca si a suveicilor de firme folosite pentru ascunderea unor sume cu surse ilicite, a fost suprinzatoare, nu doar pentru publicul care se obisnuise sa auda povesti despre averile din paradisuri fiscale, ci si pentru multi dintre cei care au recurs la ele.
Pariul ca autoritatile românesti sunt sunt prea slabe ca sa le descopere pare pierdut. Iar motivul nu tine de vointa exclusiva a functionarilor sau a demnitarilor de la Bucuresti. De câtiva ani, la nivel global, au loc miscari decisive pentru transparenta fiscala. Numai ca lentoarea birocratica a creat impresia falsa ca secretul bancar ramâne la fel de solid, iar pericolele au fost mult subestimate. Schimbul de informatii între state s-a intensificat pentru taxarea veniturilor. Prin desecretizarea conturilor bancare, pot fi adusi bani în plus la bugetele statelor. „Secretul bancar în forma sa veche si-a trait traiul“, a spus ministrul german al Finantelor, Wolfgang Schauble, odata cu semnarea „Acordului multilateral pentru schimbul automat de informatii financiare“, de la Berlin, la sfârsitul lunii octombrie. România a parafat, alaturi de alte 51 de state si jurisdictii, documentul care, din septembrie 2017, va da acces la date despre conturile din strainatate. Insulele Cayman, Insulele Virgine Britanice, Lichetenstein sau Luxemburg se afla pe aceasta lista.
Portite de scapare
Exista însa si pareri critice fata de aceste demersuri. Raportul Tax Justice Network observa ca bancile vor colecta informatiile din 2016 si doar pentru conturile mai mari de 250.000 de dolari. Intervalul le va permite celor care recurg la frauda sa-si împarta averile în mai multe conturi sub aceasta limita.
O alta problema este ca statele trebuie sa semneze si acorduri bilaterale pentru a comunica efectiv, iar Elvetia a anuntat, spre exemplu, ca nu va face schimb de informatii decât cu tarile pe care le considera importante pentru industria sa financiara. Exista, astfel, portite de scapare pentru cei care folosesc firme paravan daca bancile vor fi obligate sa dezvaluie doar identitatea beneficiarilor de veniturile provenite din investitii, nu si din activitati comerciale. Pentru România, scopul declarat e sa poata verifica daca pentru sumele depozitate în conturile din strainatate au fost platite impozite. Acest acord este cel mai recent document dintr-o lunga serie care, pentru România, a însemnat înfiintarea Directiei de Informatii Fiscale si a Biroului de schimb de informatii cu alte state, în 2013. Iar informatiile aflate de fisc, care se primesc automat, ajung si la procurori, daca exista suspiciuni de frauda.
În afara de banii negri, schimbul de informatii vizeaza si companiile care joaca la limita legalitatii, folosind scheme de optimizare fiscala. Tot ca efect al demersurilor din ultimii ani, România a preluat în legislatia fiscala prevederi care ar trebui sa descurajeze eludarea taxelor.
Citeste mai departe pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!