De lege ferenda in domeniul medierii
La recenta Conferinta Nationala a Mediatorilor din Timisoara, din data de 7 noiembrie 2014, cu tema “Medierea – raspunsul unei societati moderne la conflict”, ministrul justitiei, Robert Cazanciuc, a asigurat participantii de intreg sprijinul si de deschiderea pe 
care ministerul le are catre aceasta institutie. Mai mult decat atat, a numit un mediator cu experienta in domeniu ca si consilier in problemele medierii si a subliniat faptul ca este dispus oricand sa sustina si sa promoveze, chiar prin ordonanta de urgenta, modificari legislative in sprijinul functionarii medierii, aceasta in conditiile in care primeste si propuneri argumentate in acest sens din partea mediatorilor.
Pornind chiar de la afirmatiile domnului ministru: „Omul sfinteste locul. Sunt zone din tara unde medierea a fost promovata, dar in alte parti nu. O sa discut la nivelul CSM-ului reforme de promovare a medierii, dar cred ca trebuie se le faceti in primul rand dumneavoastra” (sursa aici), vom incerca o abordare din aceasta perspectiva, intelegand astfel sa raspundem acestei provocari, cata vreme s-a recunoscut in mod oficial ca exista deschidere spre acest domeniu atat din partea instantelor de judecata, cat si a mediatorilor.
Este sensibila si totodata dificila o noua modificare legislativa care sa faciliteze medierea si sa conduca la o functionare efectiva, practica a acesteia. Este in acelasi timp necesar ca acest gen de modificari sa nu afecteze accesul liber al cetateanului la justitie, autodeterminarea acestuia de a urma aceasta cale pentru rezolvarea unei dispute, precum si calitatea procedurilor urmate.
A incerca mutarea responsabilitatii rezolvarii conflictelor de acest gen in competentele judecatorilor este o pista gresita ce nu-si poate atinge scopul urmarit in sistemul nostru de drept. Judecatorul, contrar opiniei multor altor profesiuni, nu poate trimite partile la mediere in mod imperativ din mai multe considerente: el este un profesionist, impartial, ce judeca o speta conform legii si intimei convingeri. In fata magistratului se prezinta doua parti aflate in opozitie, care sunt convinse, in cea mai mare parte dintre cazuri, ca judecatorul va inclina balanta in favoarea sa. In aceasta situatie, un judecator nu va alege “a priori” solutionarea unui litigiu in mod automat, trimitand spre mediere cauza, pentru ca exista riscul ca implicit sa poata fi banuit de ambele parti (aflate in litigiu) de antepronuntare. Adica, partile aflate in proces se vad puse in situatia in care judecatorul apreciaza ca litigiul este mediabil, ca dreptatea este undeva la mijloc si ca X ori Y nu detine adevarul absolut, partile putand comunica, avea un dialog. Judecatorul poate, in cel mai fericit caz, asa cum spune legea, sa recomande medierea si nu sa o impuna.
Intr-o exprimare plastica, judecatorul cauzei ar putea spune “cred ca litigiul este pretabil medierii si va recomand aceasta cale” sau, mai degraba, “aveti dreptul sa apelati la un mediator pentru solutionarea disputei, in conditiile legii”.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
1 comentariu
Nu impune medierea ci informatia despre mediere ca si o alternativa..care va elibera tribunalele ..nu o impune medierea nicio lege in lumea asta , ca nu obliga pe nimeni sa se medieze , doar sa se informeze ca exista si aceasta posibilitate de care altfel judecatorul o face obligatoriu prin exercitiul sau in sine!!
Pacat ca ne jucam cu aceste cuvinte pe care din pacate putini le vad literele. Diferenta intre mediere si sedinta de informare care in plus este gratuita pentru cetatean, lucru pe care niciun avocat sau institutie publica nu il ofera..mediatorul este obligat de stat sa o faca, timp in care acesta pierde o ora fara plata , o ora in care un avocat castiga mai mult de cateva milioane, un mediator nu are dreptul sa isi plateasca nici cheltuielile de regie. In plus..suntem atat de stigmatizati ca nimeni nu mai crede in mediere. Medierea ramane singura cale prin care se pot reface relatiile dupa un conflict. In plus este o meserie care ajuta economia, se platesc mai multe impozite, oamenii platesc mai putin, cheltuieli reduse prin tribunale si avocatii nu isi pierd painea. Dar suntem in Romania si din pacate ne place barfa si sa moara capra vecinului , nu putem sa functionam impreuna si sa nu ne sapam zilnic. Se da o lupta extraordinara pe care nu o inteleg . Fiecare cu bucatica lui ..in plus avocatii nu pot face ambele lucruri in acelasi timp..incalca ambee etici ..si cea al mediatorului cat si cea al avocatului .Ne place sa amestecam totul ..si nu ne face bine nici noua nici societatii in care functionam asa haotic