Prizonieri ai situatiilor conflictuale
Medierea exista in Romania pentru ca a fost una dintre conditiile Uniunii Europene pentru aderarea tarii noastre la uniune si nicidecum ca o cerinta a pietei conflictelor.
Pe de alta parte, piata conflictelor nu putea avea nevoie de o solutie pe care nu o cunostea si care nu era disponibila.
Deoarece atunci cand oferim ceva fara sa fie cerut nu este apreciat, varianta era de a crea nevoia si cererea prin promovarea beneficiilor procedurii medierii.
Raportarea medierii la instantele de judecata a fost un bun punct de pornire caci implica o institutie binecunoscuta oamenilor. Doar ca insistand prea mult pe ideea de alternativa a instantei, medierea, si-a pierdut identitatea si a intrat in conul de umbra al profesiilor juridice.
Modul de abordare a conflictelor in mediere, principiile de baza ale profesiei de mediator, implicarea si responsabilitatea partilor in solutionarea propriilor conflicte de interese, desfasurarea procedurii medierii au fost tinute sub tacere in loc sa fie valorificate la maxim. Si aici nu ma refer la discutiile si evenimentele intraprofesionale ci la acele demersuri care trebuiau sa se adreseze publicului tinta, adica celor care se afla intr-o disputa sau intr-un conflict.
Am fost crescuti si educati intr-un spirit competitiv. Fiecare isi doreste sa fie cel mai bun, sa aiba cat mai mult, sa fie primul.
Castigatorul. Nu conteaza ca ceilaltii pierd.
Avem convingerea ca putem castiga doar daca altcineva pierde.
Instantele sunt atat de aglomerate pentru ca se potrivesc tiparului cunoscut si invatat: exista un invingator si un invins. Defapt suntem cu totii invinsi cand ajungem in „sala pasilor pierduti”.
Dar se poate sa castigam cu totii.
Fara lupta. Comunicand. Putem fi doar invingatori atunci cand alegem sa ne pastram puterea de a decide pentru noi.
De ce intr-o era a comunicarii alegem sa nu mai comunicam? Traim vremuri in care nu mai comunicam ci „ne” comunicam celorlalti pe noi insine. Iar ei ni „se” comunica noua.
Cine mai asculta daca toata lumea vorbeste?
Mediatorul asculta si aude. Intelege si accepta. Are intotdeauna pe masa o cutie de batiste pentru ca in mediere oamenii isi amintesc cum e sa spuna :”Iarta-ma!”, ” Imi pare rau!”, „Am gresit!”, „Multumesc!”, ” Ma bucur!”. Si invata ca o bucurie mai mare decat de a castiga de unul singur e doar aceea in care castigam impreuna.
Colegii care intra in medierii stiu despre ce vorbesc. Partile care au fost in mediere stiu de asemenea.
Pentru ca au trait experienta, bucuria si implinirea care vin atunci cand ne tratam cu compasiune si empatie pe noi si pe semenii nostrii.
Conflictul este oportunitatea de a imbunatati ceva in vietile noastre. Putem profita de el. De ce sa il privim ca pe un dezastru cand el ne arata ce nu este bine pentru noi? Poate pentru ca am invatat ca un conflict este un lucru rau iar cine vrea sa il rezolve pasnic este o persoana slaba?
Ramanem prizonieri ai situatiilor conflictuale pentru ca avem convingeri puternice care ne impiedica sa obtinem ceea ce ne dorim.
Aceste invataminte pot fi schimbate cu altele. Daca vrem. Daca suntem motivati sa o facem.
Conceptul medierii, cel in care toata lumea castiga, este aproape necunoscut celor care pot profita din plin de el.
Cand vor avea suficiente informatii despre mediere si vor auzi de la persoane cunoscute ca si-au rezolvat disputele in mediere, oamenii vor ajunge sa ceara serviciile de mediere.
Pentru ca se poate sa fim cu totii castigatori.
Anca Stancu, mediator
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!