Despre filosofia medierii, ADN-ul comun si mediatorii care „dau solutii”

Am citit cu interes interviul domnului presedinte Florea acordat site-ului MediereNet.ro.

Zeno Sustac, mediator

In calitate de mediator cu vechime in profesie, voi face cateva precizari pe care le consider necesare. Viziunea domniei sale despre mediere este trasata printr-un sablon eminamente juridic si contine previziuni („Chiar dacă acest proiect, aflat în proceduri legislative la Senat, nu are şanse să treacă de vot...”) cu privire la finalitatea unor demersuri legislative de modificare a legislatiei in domeniul medierii.
Ma voi referi punctual la cateva idei enuntate in materialul publicat de MediereNet.ro:
1. „Pentru că indiferent dacă o soluţie este data de un judecător, de un arbitru sau de un mediator, respectarea legii este primordială.”
In scopul informarii publicului larg, precizez faptul ca mediatorul nu „da solutii” in niciun fel de circumstante in procedura de mediere. Acesta este un beneficiu al medierii acordat celor care acceseaza procedura medierii, partile avand controlul total al rezultatului la care se va ajunge, evident, cu respectarea legii. Printr-o rezumare sintetica a ideii anterior enuntate, putem spune ca in mediere nimeni nu este mai presus de decizia partilor, decizie conturata, construita si agreata de acestea, in conformitate cu cadrul legal incident.
2. „…medierea, fiind esenţialmente o instituţie facultativă, nu poate fi impusă cu forţa.. ”
Impartasesc ideea insa consider ca medierea are mare nevoie de promovare, nevoie identificata si la nivelul Uniunii Europene, in toate statele membre. Voi reaminti succint cateva idei enuntate in directivele, recomandarile si rapoartele europene in domeniul ADR.
Recurgerea la mediere poate fi obligatorie si poate face obiectul unor stimulente sau sanctiuni, cu conditia sa nu incalce liberul acces la justitie, drept fundamental dar nu drept absolut, putand implica limitari, atata timp cat acestea sunt rezonabile si proportionale cu scopul urmarit.
Procesul judiciar și modurile alternative de solutionare a litigiilor au obiective strans legate, care vizeaza restabilirea rapida a pacii juridice intre partile in litigiu, protejarea adecvata a drepturilor materiale subiective si solutionarea conflictelor intre parti. Mediatorii au un rol social important in incurajarea solutionarii conflictelor pe cai nelitigioase, prin mediere, in conditii de rapiditate si rentabilitate, evitandu-se confruntarea dintre parti, aspect avantajos pentru acestea.
3. „Din textul propus de CSM pentru acest articol rezultă că instanţa va fi obligată să recomande părţilor să încerce soluţionarea litigiului numai prin mediere, în detrimentul altor forme de soluţionare amiabilă, ceea ce contravine principiului rolului activ şi împietează asupra obiectivităţii judecătorului, care ar favoriza astfel interesele unei profesii, fără să ţină cont dacă în circumstanţele cauzei, în care poate o altă cale de soluţionare amiabilă ar fi mai benefică.”
Conform Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii in materie civila si comerciala, instantele pot trimite partile spre mediere si pot atrage atentia partilor cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere, ori de cate ori este nevoie. Mai mult, solutia rezultata din mediere nu este o solutie inferioara solutiei rezultate dintr-o procedura judiciara, aspect de notorietate la nivel european. Cu privire la favorizarea intereselor unei profesii, daca este vorba despre o astfel de favorizare legislativa, nu profesia de mediator este – din nefericire – o profesie „favorizata” de legiuitor.
4. „Depinde de factorii de decizie. Dacă vor înţelege că afirmarea profesiei de mediator nu înseamnă abordarea medierii în raport de concurenţă cu avocatura, ci dimpotrivă, că avocaţii sunt parteneri indispensabili în asimilarea şi acceptarea medierii de către publicul larg, este foarte probabil ca medierea să aibă un viitor frumos.”
Inteleg din randurile de mai sus, ca medierea poate avea un „viitor frumos” doar in situatia in care va exista un parteneriat al mediatorilor cu avocatii. Sunt de acord cu un astfel de parteneriat, l-am sustinut mereu insa bazele acestuia pot fi puse doar in situatia in care fiecare dintre profesii se inscrie in mod exclusiv in aria de expertiza proprie. Sunt convins ca nu este vorba despre o conditionare a dezvoltarii profesiei de mediator prin prisma instrumentelor detinute de avocati la nivel legislativ, de impunerea unui model de parteneriat intre cele doua profesii (gen contract de adeziune). Afirm raspicat, asa cum am facut-o mereu ca mediatorul care nu vede in avocat un colaborator nu este un adevarat mediator iar avocatul care nu vede in colegul sau mediator un partener nu urmareste binele clientului sau.

5. „Avocaţii au avut întotdeauna atribuţii care au un ADN comun cu medierea, în ceea ce priveşte rezolvarea unor situaţii conflictuale pe căi extrajudiciare şi şi-au asumat rolul de mediatori între părţi, atunci când calea împăcării era preferabilă uneia judiciare, cu mult timp înainte ca legea medierii să existe. Chiar dacă avocatul, spre deosebire de mediator, trebuie să servească exclusiv interesele clientului său, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să fie fairplay, astfel încât să urmărească să se ajugă o soluţie win win, exact ceea ce urmăreşte şi medierea.”
Viziunea mea despre ADN-ul comun al atributiilor avocatilor privind medierea, identifica si anumite mutatii genetice in intelesul tehnic detaliat pe Wikipedia.org: „imperfecțiuni în procesul de sinteză al ADN-ului: o bază este în mod accidental ignorată („sărită”), introdusă sau copiată imperfect, sau lanțul este tăiat prea devreme sau i se adaugă baze la capete”. Sustin ideea ca profesia de mediator si profesia de avocat, au puncte comune de interes care ar putea fi maximizate, cu beneficii reciproce.
Se impune totusi o nuantare….Atunci cand vorbim despre filosofia medierii nu se poate sa nu ne raportam si la filosofia dreptului precum si la filosofia conflictului. Filosofia dreptului, consacrata la nivel de literatura de specialitate si predata in facultatile de drept, propune o abordare filosofica asupra dreptului, raspunzand in principal intr-o tema care stabileste relatia dintre drept si morala, la intrebarea: „ce este dreptul?”. Filosofia medierii, propune acelasi demers, cu specificitatea ca intrebarea la care se cauta raspunsuri este: „ce este medierea?”.

Filosofia medierii, nu este cu nimic inferioara filosofiei dreptului, avand o tenta mai nobila care pune in prim plan incurajarea mentinerii unor relatii armonioase intre actorii sociali. Filosofia medierii nu este conflictuala dar trateaza subiectul filosofiei conflictului care prezinta un interes scazut pentru filosofia dreptului. Avand obiective diferite, sustinerea eficienta a unui „razboi juridic” in cazul filosofiei dreptului respectiv armonizarea unor relatii interumane perturbate de aparitia unor dispute, cele doua abordari filosofice se suprapun in mica masura. Desi unele teme ar putea prezenta un interes comun, abordarile sunt diferite. Modelele de rezolvarea a conflictelor sunt diverse acestea fiind influentate de mediile conflictuale endogene (in care exista mecanisme de controlare si rezolvare a conflictelor) sau exogene in care acestea apar. Potrivit opiniei exprimate de R. Wandberg in lucrarea „Conflict Resolution: Communication, Cooperation, Compromise”, Capstone Press, Minnesota, 2001, rezolvarea conflictului este „un proces de reducere sau de calmare a conflictului pentru a preîntâmpina violența, (…) este o cale de construire sau de reconstruire a încrederii într-o relație”.

Filosofia dreptului nu are in prim plan relatia si nu se axeaza preponderent pe latura constructiva a conflictului. Yevgenii M. Babasov și-a adus contribuția in anul 1997 la conturarea conflictologiei ca stiinta aparte prin lucrarea „The Conflictology”, Pravo i Ekonomika, Minsk, abordand conflictul atât dintr-o perspectivă sociologică, cât și dintr-una filosofică si analizând latura constructivă precum și latura distructivă a sa. De multe ori, conflicte facil mediabile (sau cele rezolvabile prin alte metode ADR) ajung sa fie solutionate prin modalitati litigioase, contondente datorita unor factori externi (altii decat partile) care au un interes direct in mentinerea si amplificarea respectivelor dispute.
In final, nu pot decat sa il felicit pe domnul presedinte Florea, pentru modul proactiv in care sustine interesele profesiei de avocat, punand suflet si expertiza in demersurile intreprinse. Alegerea mea este insa aceea de a sustine interesele mediatorilor si de a promova medierea (poate si din acest motiv am dobandit eticheta de „avocat tradator”, vehiculata in mediul juridic).
De aceea, cand ma refer la mediere, prefer termeni care pun in valoare ideea de umanitate (in intelesul de compasiune si bunavointa pentru semeni): oameni, relatii, intelegere, viitor, familie, dialog. Nu sunt adeptul folosirii unui limbaj tehnic (juridic) in mediere: speta, litigiu, circumstantele cauzei etc. Sustin fara rezerve dreptul semenilor de a-si decide propriul destin, de a face alegeri personale, de a lua decizii asumate, de a negocia si de a uzita de dreptul la mediere. Si nu in ultimul rand, dreptul mediatorilor de a-si promova profesia.
Zeno Sustac, mediator

Cuvinte cheie: avocat, filisofia dreptului, filosofia medierii, Gheorge Florea, mediator, mediatori, mediere, metode ADR, Zeno Sustac

Editoriale pe 17:13 a.stancu