Poprirea asiguratorie a conturilor bancare apartinand agentilor de munca temporara nu este de natura a afecta plata drepturilor salariale catre angajati
În cursul anului 2014, Directia Generala Antifrauda Fiscala a demarat verificari pe linia prevenirii si combaterii evaziunii fiscale, care se manifesta în domeniul muncii nedeclarate si subdeclarate, în cadrul unui proiect-pilot vizând cresterea conformarii fiscale 
în domeniul impozitului pe salarii si contributiilor sociale. Proiectul este subsecvent prevederilor Strategiei de conformare fiscala elaborata pe baza evaluarii riscurilor la nivelul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, în contextul asumarii angajamentelor convenite cu Uniunea Europeana si Fondul Monetar International si este realizat în scopul prevenirii si combaterii muncii nedeclarate si/sau subdeclarate, în scopul sprijinirii concurentei loiale în mediul de afaceri, respectiv a protejarii angajatilor prin cresterea nivelului de securitate sociala.
În acest context, suplimentar fata de actiunile care vizeaza combaterea muncii nedeclarate, verificarile au fost extinse si la contribuabili autorizati ca agenti de munca temporara, având în vedere împrejurarile specifice în care acestia îsi desfasoara activitatea. Riscul fiscal evaluat este caracterizat de discrepanta majora dintre veniturile la care se stabilesc si platesc obligatii fiscale, de regula salariul minim în România si a celor considerate neimpozabile de agentii de munca temporara, semnificativ mai mari decât cele impozabile, diurna medie platita fiind de aproximativ 1500 de euro pe luna. Au fost constatate însa si cazuri extreme, în care veniturile asupra carora s-a platit impozit si contributii sociale au fost la nivelul salariului de baza minim brut pe tara pentru un program de lucru partial de 2 ore pe zi ( reprezentând 322 lei în 2014), în timp ce diurna neimpozabila a atins si 2000-2500 euro. Specificul acestei activitati consta în faptul ca agentul de munca temporara încheie separat un contract de munca temporara cu fiecare salariat temporar si un contract de punere la dispozitie cu utilizatorul. În aceste conditii, fiecare angajat cunoaste de la începutul misiunii de munca temporara locul de desfasurare a activitatii si îsi asuma obligatiile mentionate în contractul de munca temporara. Astfel, diferenta dintre salariul minim din România, la care se platesc obligatiile fiscale si salariul minim din statul membru al Uniunii Europene în care lucratorul este pus la dispozitia unei întreprinderi utilizatoare, pe care agentul de munca temporara are obligatia sa îl asigure conform legislatiei în vigoare, este platita cu titlu de diurna pe care agentul de munca temporara o considera venit neimpozabil. Aceasta metoda, prin care a fost disimulata plata unor drepturi de natura salariala a fost utilizata pentru a nu fi înregistrate si virate la bugetul consolidat al statului obligatiile fiscale constând în impozit pe venit si contributii sociale, fiind de natura sa genereze distorsiuni concurentiale pe piata muncii si sa afecteze nivelul de securitate sociala al angajatilor.
Constatarile au fost extinse la nivelul întregii tari si efectuate pe baza unei metodologii de control la contribuabilii autorizati ca agenti de munca temporara care au înregistrat venituri din prestarea unor servicii externe. Pentru instrumentarea acestor cazuri si pentru asigurarea unei abordari unitare s-a colaborat cu Inspectia Muncii din Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice, si cu Directia Generala de Legislatie Cod Fiscal si Reglementari Vamale din Ministerul Finantelor Publice.
Citeste mai departe pe curierulnational.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!