Cristi Danilet, judecator, membru CSM: Cred ca avocatul are deja prea multe drepturi
În a doua parte a interviului acordat Avocatura.com, judecatorul Cristi Danilet, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, opineaza ca izolarea – istorica – a colegilor lui de societate a produs o ruptura care se dovedeste funesta în actul de justitie. El spune 
ca judecatorii ar trebuie „sa iasa din pretoriu si sa vina sa vorbeasca cu oamenii, sa-i învete, legea, dreptul, justitia, sa le vorbeasca despre democratie”. Danilet a avut câteva gânduri interesante despre rolul avocatului în procesul penal, si a lansat o critica dura la adresa judecatorilor care aspira la functii înalte, fara a sti lucruri elementare despre profesie si sistemul ai caror membri sunt.
Cristi Danilet: Cred ca ceea ce lipseste în pregatirea avocatilor si în pregatirea magistratilor sunt discutiile cu personalitati marcante din justitia româna si din avocatura, care au trecut deja prin asta. Sa vezi prin ochii lor, sa asculti viata lor, pataniile lor din sala de judecata.
Noi suntem înca la dictonul „Hai sa învatam o chestie teoretica, frumoasa, lasa, o sa va descurcati voi în sala”. Eu nu sunt asa. Pentru ca în sala, acolo, omul ala vine cu toata speranta, cu toata nazuinta catre tine. El nu vine la tine cu gândul ca se va duce la un alt judecator, la alta instanta sau ajunge pe la CEDO. El vine la tine sa-i rezolvi problema. El are o problema. Si omul ala vrea sa simta ca el nu este pentru tine, judecator, un simplu nume pe o coperta de dosar. El este mult mai mult. Tot destinul lui e între alea doua coperti. Asta vreau sa simta judecatorii tineri. Si procurorii la fel.
Si atunci am începe poate sa avem procese mai scurte, pentru ca, tu realizând cât de important este într-un proces de dreptul familiei sa-i lasi parintelui sa-si vada copilul, vei scurta cât de mult timpul procesului. Sau într-un litigiu cu doi vecini, cât de important este sa-si lamureasca odata problema aia pentru care se cearta de atâtia ani de zile pentru cinci metri de pamânt. Sau într-o relatie comerciala, când time is money si ai nevoie ca relatia comerciala sa fie rezolvata într-un mod litigios.
Sau când judeci un dosar penal, si vezi ca coruptia este una care a-mpresurat deja societatea asta, când vezi ca crima organizata ia amploare, când vezi ca infractiunile de violenta…Si noi nu vorbim de numarul de infractiuni de omor, care au crescut în România si toata lumea tace!
Poate în momentele alea si judecatorii s-ar updata mai mult la cerintele sociale, ar aplica, de exemplu, sanctiuni mai aspre. În cazurile civile, sa le rezolve mai repede, în cazurile penale, sa le rezolve mai aspru, mai ferm. Cred ca lipseste contactul, de fapt. Contactul asta cu socialul. Nu ca te uiti la televizor si vezi ce se întâmpla. E foarte bine sa vezi ce se întâmpla, dar trebuie sa si întelegi. Aici avem o problema de perceptie diferentiata a judecatorilor, care nu se transpun în persoana oamenilor din fata lor.
„Foarte multa vreme, noi judecatorii ne-am izolat de societate. Si asta se simte”
Avocatura.com: Tine si de empatie, nu?
Danilet: Tine de foarte multe. Tine de educatie, care din pacate astazi începe sa lipseasca. Afluxul asta mare de informatie, pe care eu, de exemplu, îl receptez din media clasica si din social media, face sa ne fie aproape indiferent ce se întâmpla, ceea ce e o tragedie. Chiar întâlnesti judecatori care n-au nici o parere despre ceea ce se întâmpla. N-au nici o parere. Spun: „vreau sa fiu neutru, nici cu ala, nici cu ala”. Pai tu n-ai cum sa fii neutru! De exemplu, daca e o încalcare a legii, tu nu poti sa fii decât de partea legii. Tu n-ai cum sa fii neutru. Da, în sala de judecata trebuie sa fii impartial, pentru ca atunci analizezi partile din punct de vedere al egalitatii armelor. Dar în societate, tu sa nu ai opinie?
Citeste interviul integral pe avocatura.com
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!