Obligatia autoritatii publice de a participa la mediere

Potrivit Legii nr. 554 din 2004, actualizata in 2014, a contenciosului administrativ, este autoritate publica orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public[1], in regim de putere publica.

Autoritatilor publice li s-a stabilit prin lege obligatia de cooperare, iar medierii i s-a dat prin definitie si sinonimul de cooperare a partilor.

Medierea, ca metoda alternativa de solutionare a disputelor ce pot aparea la un moment dat, a fost utilizata in toate statele, in mod istoric, fie sub denumirea sa formala, fie sub formele sale de exercitare, fara a fi afirmata in mod expres ca si modalitate optionala de interventie compromisorie. In ultimii ani, medierea a devenit un instrument valoros de solutionare a disputelor, tinzand sa concureze cu celelalte forme de solutionare alternativa a neintelegerilor. La nivelul Uniunii Europene, promovarea medierii ca metoda alternativa de solutionare a litigiilor in domeniul administratiei publice a fost inclusa in Recomandarea Rec (2001) 9 a Comitetului de Ministri catre statele membre privind alternativele de solutionare a litigiilor intre autoritatile administrative si subiectii de drept privat. Cu toate acestea, Parlamentul European si Consiliul UE au ales ulterior sa lase aceste aspecte a fi reglementate in mod decisiv si obligatoriu, la nivel national, in functie de reglementarea legala si procedurala nationala, individualizate la nivelul fiecarui stat membru. In acest mod s-a accentuat diversitatea de jurisdictie, devenind anevoioasa orice uniformizare la nivel international.

Rezumand, se poate afirma ca implementarea medierii ca mijloc de solutionare a unor dispute in care parte este si o autoritate publica, este puternic individualizata prin continutul specific legislativ la nivel national. Asadar, aceasta problematica depinde in integralitate de reglementarile interne ale fiecarui stat in parte. In prezent, tendintele internationale sunt pro participarii la mediere a autoritatilor publice. In Belgia spre exemplu, desi articolul 1274 din Codul Judiciar interzice institutiilor publice sa participe la medieri, cu exceptia cazurilor autorizate prin Decret regal sau prin lege, doi mediatori federali au fost desemnati pentru a examina plangerile referitoare la functionarea autoritatilor administrativ-federale.

In Franta, Ombudsmanul si mediatorii institutionalizati se ocupa cu plangerile impotriva autoritatilor (mediatorii sunt organizati in comitete pentru solutionarea pe cale amiabila a disputelor sau pentru litigii referitoare la achizitiile publice, in comisii regionale de conciliere si de compensare pentru accidente, mediatori specializati in educatie si in invatamant superior, etc). Acestia sprijina partile sa ajunga la o solutie amiabila si echitabila pentru disputele lor. Mai mult decat atat, instantele administrative pot recomanda medierea in cadrul procedural in conformitate cu Legea nr. 95-125 din 8 februarie 1995 privind organizarea instantelor si procedurile civile, penale si administrative si in conformitate cu Decretul nr. 96-652 din 22 iulie 1996 cu privire la conciliere si mediere.

Citeste articolul integral pe juridice.ro

Cuvinte cheie: contract de mediere, cooperare parti, Cristina Elena Candea, legea medierii, Legea nr. 192/2006, Legea nr. 370/2009, Legii nr. 554/2004, mediator, mediatori, mediere, medierea, obligatie autoritate publica, participare la mediere, pro participarii la mediere a autoritatilor publice, tendinte internationale

Stiri mediere pe 6:12 felicia.taunean