Vechea si actuala reglementare a procedurii insolventei. Inscrierea unui creditor garantat la masa credala
Prin intermediul prezentului articol, se expune situatia creditorilor garantati în baza Legii nr. 85/2014 cu referiri la vechea reglementare din Legea nr. 85/2006. Prezentarea porneste de la identificarea modalitatii de înscriere a creantelor garantate la 
masa credala cu referiri directe la problemele întâmpinate în practica. Evaluarile eronate comandate de practicienii în insolventa, dublate de existenta mai multor creditori cu drepturi de preferinta asupra acelorasi bunuri pot crea situatii inechitabile în procedura. Aceste neajunsuri pot fi preîntâmpinate de o practica justa de înscriere a creantelor garantate la masa credala de catre practicienii în insolventa, bazata pe recunoasterea drepturilor creditorilor garantati în procedura, indiferent de estimarile cerute de procedura insolventei cu privire la bunurile aflate în garantia lor.
A. Premisa
Art. 5 pct. 15 din Legea nr. 85/2014[1] defineste creantele garantate în procedura insolventei[2],[3]. Acesta are caracter de norma speciala fata de dispozitiile de drept comun reglementate de art. 2279-2499 din Codul Civil, însa nu prezinta dispozitii contrare. Definirea creantelor garantate de Legea nr. 85/2014 se face în contextul în care pasivul debitoarei este compus din categorii de creante (garantate, salariale, bugetare, chirografare), împartire care prezinta cea mai mare importanta în caz de vot al planului de reorganizare sau de distribuiri.
Fiind o reglementare tehnica, matematica, procedura insolventei reglementeaza înscrierea creantelor la masa credala într-o larga paleta de situatii practice. Astfel, Legea nr. 85/2014 ataca si reglementeaza si situatia frecvent întâlnita când creanta unui creditor „garantat” conform definitiei de la art. 5 pct. 15 are o valoare mai mare decât valoarea bunului(lor) din patrimoniul debitoarei asupra carora a fost constituita garantia. Aici intervin dispozitiile art. 103 („creantele beneficiare ale unei cauze de preferinta se înscriu în tabelul definitiv pâna la valoarea de piata a garantiei stabilita prin evaluare, dispusa de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuata de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61. În cazul în care valorificarea activelor asupra carora poarta cauza de preferinta se va face la un pret mai mare decât suma înscrisa în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferenta favorabila va reveni tot creditorului garantat, chiar daca o parte din creanta sa fusese înscrisa drept creanta chirografara, pâna la acoperirea creantei principale si a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanta, pâna la data valorificarii bunului. Aceasta prevedere se aplica si în cazul esuarii planului de reorganizare si vânzarii bunului în procedura de faliment”)[4] care impun obligatia PI[5] de a sectiona creanta creditorului garantat în doua parti: a) o parte de creanta garantata efectiv, calculata pâna la valoarea garantiilor; b) o parte de creanta chirografara, reprezentând partea neacoperita de garantii, calculata ca diferenta între valoarea totala a creantei si valoarea acoperita de garantii.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!