Drepturile salariatilor care presteaza munca de noapte
Pe lânga o majoritate covârsitoare a salariatilor care îsi desfasoara activitatea în timpul zilei, exista totusi o multitudine de salariati care îsi desfasoara activitatea – fie în totalitate, fie partial – pe timpul noptii. În cazul acestora discutam despre munca de noapte.
Fiind o chestiune ce tine de timpul de munca al salariatului si care implica riscuri speciale sau tensiuni fizice ori mintale deosebite, legiuitorul român a reglementat si acest aspect în legislatia muncii. Astfel, reglementarea în ceea ce priveste munca de noapte o regasim în art. 125-128 din Codul muncii.
Potrivit dispozitiilor Codului muncii, exista – pe de o parte – drepturi ale salariatilor ce presteaza munca de noapte si exista – pe de alta parte – si obligatii ale angajatorilor care apeleaza la salariati pentru a desfasura activitati pe timp de noapte.
Retinem si faptul ca, la nivelul Uniunii Europene, exista legislatie în materie, si anume Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru.
Fata de cele mai sus aratate, în prezentul articol prezentam aspecte referitoare la munca de noapte.
Ce întelegem prin „munca de noapte”?
Potrivit legiuitorului, munca prestata între orele 22:00-06:00 este considerata munca de noapte.
Pentru ca un salariat sa beneficieze de drepturile speciale pentru munca de noapte, nu este suficient ca acesta sa presteze activitate în intervalul orar mentionat, ci salariatul respectiv trebuie sa cumuleze si un anumit numar de ore de munca de noapte.
Potrivit art. 125 alin. 2 din Codul muncii, salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin trei ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte în proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.
Citeste mai departe pe legestart.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!