Medierea unui conflict de familie. Copilul disputat intre parinti si bunica
În biroul nostru se simtea aroma cafelei. Ma asezasem în fata calculatorului, când a sunat telefonul… citesc pe ecran: Aniela. Nu am mai vorbit cu ea de cel putin un an, când am vazut-o împreuna cu fetita.
– Da, Aniela, ce faci?!
– Doamna Roxana, as vrea sa stau de vorba cu dumneavoastra, se poate?! Glasul era gâtuit de emotie, aproape de a izbucni în lacrimi. Nu am mai întrebat nimic, m-am uitat la ceas si i-am spus sa vina la birou, la ora 11. O cunosc de mult pe Aniela, de pe vremea cînd era studenta la medicina si avea o relatie cu un coleg grec, cu care s-a si casatorit. Dupa ce au terminat facultatea, el a plecat în Grecia, sa faca anul de stagiu obligatoriu si armata, iar ea a ramas în tara si a nascut fetita, în timpul primului ei an de rezidentiat. Cu gândul la povestea lor, am întâmpinat-o zâmbind si am îmbratisat-o.
– Ce s-a întâmplat?! Am întrebat cu un ton neutru, pentru a nu-i accentua starea emotionala. O asteptam sa se adune. A început sa îmi explice care era problema: relatia cu mama ei, devenise foarte complicata, dupa nasterea fetitei. La sfârsitul concediului de maternitate a fost nevoita sa o roage pe mama sa stea cu copilul, când s-a întors la serviciu. Mama ei, medic de familie care iesise de curând la pensie, parea sa fie încântata de rolul de bunica si foarte competenta în cresterea unui bebelus.
– Aniela, voi stati împreuna? Am întrebat, pentru ca de aici pornesc multe nemultumiri în convietuirea a doua familii.
– Da, de când m-am întors la serviciu, am eliberat garsoniera în care stateam cu chirie si am venit în casa mamei, pentru a ne fi mai usor baneste, dar si cu îngrijirea fetitei, pentru ca a trebuit sa fac un numar minim de garzi. La început a fost entuziasmul ei de bunica si l-am înteles, apoi au aparut initiativele ei de program pe care mi le impunea, au început reprosurile legate de îngrijirea copilului si de situatia noastra financiara precara (pe care este nevoita s-o suplineasca ea), acestea toate devenind si subiecte de discutii cu rudele si prietenii ei. În câteva luni, ea s-a transformat într-o ”sefa” autoritara a casei, a mea si a fetitei mele. Tensiunea a devenit greu de suportat, fetita o percepe în felul ei si se agata de mine atunci când plec, lucru care alimenteaza noi reprosuri adresate mie, ca as manipula emotional copilul. Ce pot sa fac, în aceasta situatie? As vrea sa îi explicati dumneavoastra ca eu îi sunt recunoscatoare pentru ajutorul la cresterea fetitei în perioada asta, când eu câstig foarte putin, dar sotul meu nu are înca un job în Grecia si am depus aplicatii amândoi pentru Suedia si pentru Franta, acum asteptam raspunsul.
Citeste mai departe pe ziaruldeiasi.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!