Industria tututnului romanesc se indreapta spre faliment
Tutunul, una dintre industriile strategice ale României pâna in 1989, se îndreapta catre faliment. Dupa trei privatizari controversate si dupa ce ANAF a pus lacatul pe fabrici, Societatea Nationala Tutunul Românesc are putine sanse de a fi salvata.
Statul a dat, statul a luat si, în final, toata lumea a pierdut. Aceasta este, pe scurt, povestea privatizarii Societatii Nationale Tutunul Românesc: decizii controversate care au schimbat destinul companiei. O industrie care a adus la bugetul statului sute de milioane de euro traieste într-un prezent al ruinelor.
Înfiintata prin decret, de Alexandru Ioan Cuza, în 1864, sub forma de monopol de stat, industria tutunului a functionat timp de mai bine de un secol sub zodia profitului.
Trei manufacturi de tutun, la Bucuresti, Iasi si Timisoara, un institut de cercetare si 12 inspectorate care supravegheau cultura si fermentarea tutunului aveau menirea de a aduce bani în bugetul de stat.
„România producea peste 47-50.000 de tone de tutun pe an”, spune Ioan Niculae.
Statul nu a renuntat niciodata la proprietatea asupra prelucrarii tutunului: era industrie strategica. Profitul adus de exploatarea tutunului pâna în anii 50 îi face pe comunisti sa mareasca numarul de fabrici si plantatii.
„În 89 existau întreprinderi de stat care se ocupau de colectarea tutunului de la producatorii agricoli. Erau mai multe, chiar sapte fabrici de tigari”, spune Vasile Duta, director SNTR.
Într-o tara precum România, cu resurse materiale modeste, dar aflata pe locul patru în clasamentul european al fumatorilor, fosta Centrala a Tutunului, asa cum se numea înainte de 1989, venea cu o oferta irezistibila pentru consumatori: tigari ieftine si cu un renume câstigat în timp. Fie ca vorbim despre Carpati, Snagov sau Bega, toate au ramas în memoria economica nu doar ca unitati de masura a viciului, ci si ca produse care îsi cucerisera clienti si o cota de piata stabila.
Citeste mai departe pe digi24.ro
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!