Procedura insolventei. Exceptie de neconstitutionalitate respinsa
În Monitorul Oficial al României nr. 435 din data de 13 iunie 2014 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 256 din 6 mai 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Societatea Comerciala AEG-TECH S.R.L. din Brasov într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Sibiu – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, care prezinta urmatorul cuprins:
“Pentru creditorii care nu au putut fi identificati în lista prevazuta la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificarii prevazute la art. 61 va fi considerata îndeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolventa.”
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate încalca prevederile constitutionale ale art. 20 alin. (2) cu referire la tratatele internationale privind drepturile omului si ale art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justitie.
Curtea, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, precum si dispozitiile legale criticate, constata ca textul legal criticat a format în repetate rânduri obiect al controlului de constitutionalitate prin prisma unor critici similare. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat ca accesul liber la justitie si exercitarea dreptului de aparare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând sa prevada anumite conditionari în vederea unei bune administrari a justitiei, conditionari ce pot îmbraca si forma unor obligatii de ordin financiar.
Curtea a retinut ca citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor si notificarilor prin Buletinul procedurilor de insolventa îsi gasesc justificarea în specificul acestei proceduri, care presupune un numar foarte mare de parti si o mare diversitate de acte procedurale de natura sa îngreuneze mult desfasurarea procedurii. Acestea constituie masuri speciale prin care se asigura solutionarea cu celeritate a cauzelor. Totodata, sustinerile potrivit carora nu exista posibilitatea practica de a lua cunostinta de actele de procedura publicate în Buletinul procedurilor de insolventa datorita numarului foarte mare de astfel de publicari si a resurselor umane limitate nu reprezinta motive de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006.
Curtea a mai constatat ca citarea creditorului neidentificat, potrivit Codului de procedura civila, este imposibila întrucât nu se poate realiza fara a cunoaste denumirea partii citate. În acest sens, Curtea a mai aratat ca, potrivit art. 12 alin. (5) din Hotarârea Guvernului nr. 460/2005 privind continutul, etapele, conditiile de finantare, publicare si distribuire a Buletinului procedurilor de insolventa, “Oficiul National al Registrului Comertului publica saptamânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolventa, care va cuprinde urmatoarele informatii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscala, numarul de ordine în registrul în care este înregistrat, numarul dosarului de insolventa si instanta pe rolul careia este înregistrat dosarul, primul termen de judecata stabilit de instanta judecatoreasca dupa deschiderea procedurii, tipul procedurii si numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedura referitoare la debitor”.
Distinct de cele retinute în jurisprudenta sa, Curtea constata ca autorul prezentei exceptii critica faptul ca, din cauza efectelor pe care le presupune o asemenea solutie legislativa, dreptul sau de creanta asupra debitorului supus procedurii insolventei nu se bucura de o protectie adecvata.
Cu privire la acest aspect, Curtea retine ca, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de creanta este considerat un bun, ceea ce înseamna ca titularul acesteia are un drept de proprietate asupra creantei. Corelativ, se naste obligatia Statului de a garanta dreptul de proprietate privata, respectiv, în cazul de speta, de a asigura realizarea dreptului de creanta. Totusi, statul, ca regula generala, nu este direct responsabil pentru debitele entitatilor private, obligatiile sale limitându-se la acordarea asistentei necesare creditorului pentru executarea hotarârii judecatoresti, spre exemplu, prin executori judecatoresti sau prin procedura insolventei. De aceea, obligatia statului în procedura insolventei se limiteaza la crearea unui cadru legislativ adecvat care sa permita creditorului valorificarea dreptului sau de creanta.
Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Anda Laura Tanase, juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!