Demisia fara preaviz
Potrivit art. 81 alin. (1) din Codul Muncii, prin demisie se întelege actul unilateral de vointa al salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului încetarea contractului individual de munca, dupa împlinirea unui termen de preaviz.
Termenul de preaviz este cel convenit de parti în contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut în contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua masurile necesare înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel consecintele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestiva a contractului de munca.
Demisia este o consecinta a principiului libertatii muncii, consacrat de art. 41 alin. (1) din Constitutie, conform caruia „alegerea profesiei si a locului de munca sunt libere”. De altfel, „ munca fortata este interzisa”.
Salariatul nu este obligat sa-si motiveze demisia, dar manifestarea sa de vointa în acest sens trebuie sa fie clara, precisa, ferma si lipsita de echivoc.
Cea mai sigura înstiintare o constituie înregistrarea în registrul de intrare-iesire al angajatorului. Angajatorul este obligat sa înregistreze demisia, în caz contrar el savârsind contraventia prevazuta la art. 260 alin. (1) lit. n) din Codul Muncii.
Demisia nu trebuie aprobata de angajator. De altfel, acesta nici nu are vreun drept de a-si manifesta acordul la demisie.
Pot înceta prin demisie atât contractele încheiate pe durata nedeterminata, cât si cele pe durata determinata, precum si contractele cu timp partial, cele temporare sau contractele de munca la domiciliu, dar în baza principiilor generale salariatul va raspunde pentru prejudiciile cauzate prin exercitarea abuziva a dreptului de a denunta contractul, tinându-se seama de termenul si obiectul acestuia.
În conformitate cu art. 81 alin. (8) din Codul Muncii, salariatul poate demisiona fara preaviz numai daca angajatorul nu îsi îndeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca. De exemplu, nu plateste salariul, nu ia masuri pe linia asigurarii sanatatii ori securitatii în munca, nu creeaza conditii optime pentru îndeplinirea normelor de munca etc. Într-o atare ipoteza, contractul înceteaza chiar în ziua în care salariatul transmite notificarea sa angajatorului.
De asemenea, cel putin teoretic, angajatorul poate renunta la preaviz, acesta fiind reglementat de lege în interesul sau [art. 81 alin. (7) din Codul Muncii]. Înseamna ca este posibila si o demisie fara preaviz.
O alternativa ar mai fi daca angajatul s-ar afla în perioada de proba sau la sfârsitul ei. Printr-o notificare scrisa, în temeiul art. 31 alin. (3) din Codul Muncii, contractul individual de munca poate înceta fara preaviz.
Atentie! O consecinta total nefavorabila persoanelor carora le-a încetat contractul de munca prin demisie este imposibilitatea de a beneficia de indemnizatia de somaj. Alina Draganescu, legestart.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!