Cum poate interveni medierea in conflictele privind proprietatea intelectuala
Spiritul de proprietate privata este o caracteristica definitorie a omului, iar de la protectia bunurilor pâna la protectia creatiei mintii omenesti, a fost doar un pas, depasit prin implementarea unei legislatii adaptate domeniului.
Prima lege româneasca în domeniul proprietatii intelectuale a aparut în anul 1879 si se referea la Legea Marcilor de Fabrica si de Comert.
Proprietatea intelectuala cuprinde doua mari domenii: Dreptul Proprietatii Industriale si Drepturile de Autor.
Aceste drepturi sunt evidentiate de art. 27 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, invocându-se faptul ca „fiecare om trebuie sa beneficieze de protectia drepturilor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica, literara sau artistica al carei autor este”.
Astazi se poate vorbi de o reala institutie a proprietatii intelectuale, viata si munca oricaruia dintre noi fiind influentate de inovatiile cele mai diverse.
Raporturile create de aceste inventii pot fi unele patrimoniale sau nepatrimoniale, iar subiectele acestor raporturi sunt persoane fizice, dar si persoane juridice.
Astfel, orice persoana, care prin munca de creatie – fie ca este scriitor, artist, compozitor, arhitect, proiectant, designer, inginer etc – autor al unor lucrari originale cu valoare culturala sau comerciala, poate sa-si înregistreze si sa-si protejeze operele, prin dobândirea dreptul de autor al acestora.
Referindu-ne la persoanele juridice, proprietatea intelectuala sau dreptul de autor confera acestor societati posibilitatea de a vinde, de a licentia si de a da mai departe dreptul de folosinta a propriilor realizari.
Aria de referinta – sub acest aspect al proprietatii intelectuale – poate sa cuprinda: opere literare, artistice si stiintifice, spectacole si expozitii ale artistilor, fotografilor si televiziunilor, inventii în toate domeniile cercetarilor umane, descoperiri stiintifice, semne industriale, marci înregistrate, cele de servici, numele comercial si emblemele, protectia împotriva concurentei neloiale, toate drepturile decurse din activitatea intelectuala, secretele comerciale, domeniile de internet etc.
Rezultat al unei activitati umane – chiar daca în timpul creatiei intervite si un aparat – proprietatea intelectuala este un drept respectat si garantat de legislatia româneasca si europeana.
Cu toate acestea, încalcarea proprietatii intelectuale conduce deseori la conflicte.
Indiferent care este obiectul conflictului privitor la dreptul intelectual, persoanele care invoca incalcarea acestuia, precum si persoana învinuita, pot apela la mediere, în primul rând pentru a lamuri exact despre ce proprietate intelectuala este vorba ca fiind lezata si apoi despre ce solutie acceptata de ambele parti, se poate vorbi.
Bineînteles, nu este de neglijat nici aspectul pecuniar, dar nici durata mult mai scurta de rezolvare a conflictului, dar si confidentialitatea sedintelor de mediere, beneficiul apartinând ambelor tabere beligerante.
Astfel, medierea si mediatorul permit ambelor parti sa se exprime fie împreuna, fie separat în cadrul întâlnirilor cu mediatorul.
De retinut faptul ca rolul mediatorului nu este de a lua o decizie în acest conflict al încalcarii proprietatii intelectuale, ci de a gasi o solutie îmbratisata de ambele tabere beligerante. Mediator, Mocian Ramona Mirabela, tabloumediatori.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!