Cele 10 puncte slabe ale sistemului bancar dupa cinci ani de criza
Daca te uiti pe datele macro ale sistemului bancar românesc, aproape ca nu întelegi nimic. Activele bancare au crescut în criza când cresterea economica lipsea, iar când economia a început sa creasca, activele scad. Depozitele cresc, iar volumul de creditele bate pasul pe loc, daca nu chiar scade.
Cele 40 de banci au facut anul trecut un profit de 49 de milioane de lei, revizuit surprinzator de la 498 de milioane de lei, cât a anuntat BNR pentru finalul lui 2013. În 2009, când a fost caderea economica groaznica, de aproape 7%, sistemul a raportat un profit de 816 mil.lei. În septembrie 2012, când s-a atins vârful activelor bancare de 373 de miliarde de lei, pe tot anul pierderea sistemului a fost de 2,3 mld.lei.
În 2009 si 2010, când ar fi trebuit ca bancherii sa-si faca curatenie în seifuri, si când ar fi putut sa obtina preturi bune pentru creditele neperformante, aproape ca nimeni nu a vândut nimic. Toti s-au ascuns în spatele crizei care trebuia sa se termine, nu sa continue, iar BNR a încurajat acest lucru prin simpla neimplicare. Ce face acum când îi cauta pe bancheri prin cotloane, putea sa faca în 2010 si era mult mai bine. Acum, când avem doi ani de crestere economica, de peste 3% pe an, toti bancherii se reped sa-si vânda “npl-uri” (non performing loans) la discounturi care se învart în jurul a 90%. În 2010, când li se oferea un discount de 70%, nu era bun, era prea mic. Acum 90% este considerat chiar un discount foarte bun, pentru ca alternativa este sa nu mai ai nimic dupa un împrumut acordat unui IMM, (SME cum se spune în limbaj de power point).
În cinci ani, bancherii nu au fost în stare sa formeze o piata functionala si unitara a activelor si a npl-urilor, deci nici a preturilor pentru garantii si pentru credite. Aceasta este treaba lor, nu a clientilor, vulturilor de npl-uri sau a evaluatorilor, care sunt de partea cealalta a baricadei. Aceasta este o problema sistemica, extrem de serioasa pentru ca da nastere la abuzuri, la cumetrii între bancherii de nivel 2,3 sau 4, evaluatori, proprietari, fosti debitori si viitori noi proprietari ai activelor recumparate la discount. Devalizarea din anii `90 a bancilor de stat a fost înlocuita cu devalizarea bancilor private.
Când ar fi trebuit sa accelereze cresterea economica, sistemul bancar trage înapoi businessul, fiind rigid, scump, învechit, rentier si care asteapta sa vina ora 18:00.
Cele 10 puncte slabe ale sistemului bancar dupa cinci ani de criza:
1. Sistemul bancar se restrânge pe crestere economica – bancile mama îsi cer liniile de finantare înapoi pentru ca banii stau degeaba la Bucuresti. În loc sa intre banii în România, banii ies, bancile, cu actionariat strain ajungând sa se bazeze pe economisirea interna a românilor, si asa saraca. De la 373 mld. lei în septembrie 2012, activele bancare au coborât la 365 mld.lei în decembrie 2012 si la 362 mld.lei în decembrie 2013. În martie 2014 activele bancare au ajuns la 352 mld.lei, deci un minus de 10 mld.lei în trei luni, adica peste 2 mld.euro., adica 50.000 de posibile credite ipotecare au disparut. Poate a disparut si o datorie echivalenta, dar România nu este în postura de a lasa banii sa plece. Acesti bani care se pierd acum nu vor mai veni asa usor înapoi.
2. Clientii buni platesc pretul creditelor neperformante anterioare date de banci. Cum a zis odata un bancher, la costul unui credit nou, trebuie sa adauge 2-3 puncte procentuale la dobânda, pentru ca atât este nivelul de npl-uri în România. Dar ce treaba are un credit nou, un client bun, cu npl, pe care nu l-a dat el? Raspuns: aceasta este riscul finantarii. Din acest motiv, împrumuturile sunt scumpe în România. Dar si clientii buni sunt frustrati, si nu mai apeleaza la noi credite, cu toate ca ar avea capacitate de îndatorare si nu ar avea probleme cu rambursarea. Cum poti sa explici unui client ca la depozite dobânzile sunt 3-4%, iar la credite depasesc 10%, iar la cele pentru consum se duc spre 15%? Iar la carduri dobânda trece de 20%.
3. În continuare bancherii asteapta sa vina clientii la ei, cu caciula în mâna ca sa le dea un credit ca si când le-ar face un mare favor. Perioada anilor `90, când tu client “dadeai” ca sa iei un împrumut, s-a transmis mai departe si la mijlocul anilor 2000, în sistemul bancar privat. De aceea România are un nivel atât de ridicat de credite neperformante.
Citeste mai departe pe zf.ro
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!