Ce spun expertii despre posibilitatea ca romanii sa-si plateasca creditele in valuta la cursul de la momentul acordarii
O decizie a Curtii de la Luxemburg a aprins subiectul cursului la care se platesc ratele la creditele în valuta. Debitorii loviti de deprecierea leului cred ca decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene i-ar putea ajuta, si cauza Kasler a fost deja invocata la Tribunalul Bucuresti. Este aceasta decizie aplicabila siutatiei din România?
Recenta decizie a Curtii de Justitie a Uniunii Europene în cauza Kasler (Ungaria) a agitat si spiritele din România. CJUE s-a pronuntat asupra a trei întrebari trimise de Curtea Suprema a Ungariei despre modul în care trebuie interpretata Directiva 93/13 privind clauzele abuzive din contracte atunci când acestea se refera la mecanismul ratei de schimb la care se face plata unui credit.
Cazul maghiar si situatia din România
În cazul din Ungaria, banca OTP a acordat un credit împrumutatilor în forinti, cu valoarea exprimata în franci elvetieni – dobânda creditului fiind mai redusa decât cea practicata pentru forintul maghiar în piata – pentru care a calculat conversia la cursul de schimb de cumparare al bancii de la acel moment. În contract se stipula ca împrumutatii vor restitui împrumutul în forinti, la cursul de vânzare al francului afisat de banca în ziua de dinaintea platii ratelor lunare. Mai multe detalii, aici.
Decizia CJUE a fost foarte asteptata atât de catre maghiarii cu credite în valuta, mai ales franci, dar si de catre românii îndatorati, afectati de deprecierea leului în anii de criza.
CJUE a dat mâna libera instantelor nationale sa se pronunte asupra clauzelor de acest tip, si sa stabileasca daca sunt abuzive sau nu.
Însa, întrebarea esentiala pentru români este cât de importanta este aceasta decizie pentru creditele în valuta de la noi, având în vedere ca în contractele de credit încheiate pe meleagurile noastre artificiul folosit de OTP Ungaria nu este întâlnit decât la firmele de leasing.
„Decizia pronuntata de CJUE în cauza C-26/13 nu trateaza chestiunea monedei în care a fost acordat împrumutul, ci chestiunea cursului de schimb la care acesta urmeaza a fi restituit”, spune pentru ECONOMICA.NET Valentin Moroeanu, Avocat colaborator senior Zamfirescu Racoti & Partners.
„(…) întrebarea formulata catre CJUE a fost aceea de a stabili daca poate forma obiect al verificarii caracterului abuziv o clauza contractuala prin care s-a agreat eliberarea împrumutului la o contravaloare a cursului de cumparare practicat de banca pentru o anumita valuta si restituirea acestuia la contravaloarea cursului de vânzare practicat de banca pentru aceeasi valuta, la momentul scadentei fiecarei rate.
Altfel spus, daca la momentul acordarii creditului, cursul pentru CHF era de 2,4 la cumparare si 2,5 la vânzare (fondurile fiind eliberate la cursul de cumparare – 2,4) , iar în prezent cursul este de 3,5 la cumparare si 3,6 la vânzare, s-a pus problema de a determina daca banca ar fi îndreptasita sa calculeze contravaloarea ratelor la un curs de 3,6 (adica cursul practicat în prezent la vânzare). Întrebarea formulata catre CJUE nu a vizat nicidecum chestiunea calcularii contravalorii ratelor la un curs de 2,4 (cursul de cumparare practicat de banca la momentul eliberarii fondurilor). Prin urmare, in pofida speculatiilor facute în media, hotarârea pronuntata de CJUE in cauza C-26/13 nu priveste si nu transeaza chestiunea riscului valutar”, adauga Moroeanu.
Citeste articolul integral pe economica.net
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!