Despre terorismul contractual
”Love me or hate me. It will be both in my favour.
If you will love me, I will forever be in your heart.
If you will hate me, I will forever haunt your mind”
(William Shakespeare, Îmblânzirea scorpiei)
1. În anul 1972, Philippe Malaurie a introdus în limbajul juridic termenul de terorism contractual. Comentând o hotarâre a Curtii de Casatie franceze din 1972, Malaurie a spus: un text care permite terorismul contractual trebuie reformat de urgenta[1]. Speta comentata se referea la unul dintre textele din Codul civil francez, respectiv, art. 1152, în redactarea anterioara anului 1975, text identic celui din Codul nostru civil din 1864. În redactarea sa initiala, textul art. 1152 din Codul civil francez impunea aplicarea clauzei penale indiferent de marimea prejudiciului produs de întârzierea la plata si indiferent de criza contractului ori de ruina debitorului. Clauza penala era considerata imutabila si intangibila.
Ulterior, formula lui Malaurie a fost preluata si de Denis Mazeaud[2], precum si de Bertrand Fages[3].
2. Conform DEX (editia 2009), terorismul înseamna totalitatea actelor intentionate de violenta comise de un grup sau de o organizatie pentru a provoca teama generalizata si pentru atingerea unor scopuri politice. În limbaj juridic si diplomatic, terorismul înseamna folosirea deliberata si sistematica a unor mijloace violente sau amenintari de natura sa provoace teama si neîncredere, panica si nesiguranta, ignorând orice norme umanitare.
Terorismul este, deci, o actiune violenta, socanta, menita a stârni panica, frica si tulburarea. Aceasta actiune violenta si socanta concentreaza sau distrage atentia, obligând omul la ignorarea realitatii si activitatii lui obisnuite. Cel ce este terorizat este controlat de terorist; el nu mai actioneaza liber si nici constient; el alege, fortat, sa salveze viata sau integritatea fizica, a sa ori a persoanelor apropiate, în detrimentul optiunilor rationale sau emotionale libere.
Teroristul îsi patrunde violent în intimitatea gândurilor, îsi populeaza cosmarurile, îsi alimenteaza teama si angoasele si, de aceea, îl urasti. Sau, ca în sindromul Stockholm, ajungi sa simpatizezi cu ideile si actiunile lui aberante.
Dar nu e nimic din ceea ce ai fi facut constient si în deplina libertate.
Teroarea (si ura consecutiva acesteia) este exact ceea ce urmareste teroristul; persoana sau stafia lui te va bântui perpetuu. În plan juridic, cel mai grav este faptul ca terorismul obliga omul sa-si ignore drepturile si libertatile[4].
Citeste articolul integral pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!