Legea zilierilor. Vezi noile prevederi
De la introducerea Legii zilierilor, acest tip de relatie de munca a înregistrat o crestere pentru ca a permis companiilor sa scada costurile. Pentru munca ocazionala, e datorat doar impozit pe venit. Din iunie, intra în vigoare modificari care ar putea pune presiune pe angajatori.
Pornind de la motivatia oficiala de aliniere la piata europeana a muncii, dar având ca principal target cresterea veniturilor la bugetul de stat, în paralel cu noul Cod al muncii, în aprilie 2011 a aparut Legea 52 – Legea zilierilor. Pentru ca, pe lânga efectul de trecere în legalitate a multor activitati desfasurate la negru, legea a creat si posibilitatea diminuarii unor costuri pentru companiile care se pliaza pe conditiile prevazute de lege pentru utilizarea zilierilor, din momentul introducerii pâna în prezent s-a înregistrat o crestere sustinuta în utilizarea acestui tip de relatie de munca.
Pentru ca s-a dovedit o lege de interes atât pentru „angajator“, cât si pentru stat, ulterior aparitiei au fost aduse si modificari importante asupra prevederilor initiale, în noiembrie 2013 si în martie 2014 (cu aplicabilitate din 17 iunie 2014).
Zilierul, angajat prin contract verbal
Practic, legea prevede anumite activitati ocazionale ce pot fi desfasurate de catre diverse persoane, fara a fi nevoie de încheierea unui contract individual de munca. Zilierul reprezinta persoana fizica ce are capacitate de munca si desfasoara activitati necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar.
Diferentele esentiale între statutul de zilier si cel de angajat deriva din faptul ca relatiile de munca se realizeaza în baza unui acord verbal, nu în baza unui contract scris. Acest lucru creeaza, într-adevar, mult mai multa flexibilitate, în comparatie cu toate obligatiile unui angajator, în ceea ce priveste întocmirea si declararea contractelor de munca, respectarea clauzelor contractuale. Vine însa la pachet cu posibilitatea aparitiei unor situatii neplacute pentru beneficiar, care, desi agreeaza începutul unei colaborari cu un zilier, poate oricând sa renunte la activitate, fara vreo penalitate.
Impozitarea zilierilor
Din punct de vedere fiscal, pentru munca ocazionala prestata de zilier se datoreaza doar impozitul pe venit, în procent de 16%. Însa, aceasta forma de impozitare, care aduce „angajatorului“ facilitatea de a nu plati si alte taxe si contributii sociale, vine cu un minus pentru zilier: faptul ca munceste în aceasta calitate nu-i confera calitatea de contribuabil în sistemul asigurarilor sociale. Aceste prevederi au fost modificate în 2014 în favoarea zilierului, prin introducerea posibilitatii de a beneficia de indemnizatia de somaj, dar si prin asumarea raspunderii beneficiarilor în cazul accidentelor de munca, în cazurile extreme acestia fiind obligati inclusiv la plata ajutorului de înmormântare.
Intervalul orar minim pentru care o persoana poate presta o activitate ocazionala este de opt ore. Chiar daca activitatea desfasurata de zilier este sub opt ore, plata se facea ca pentru o zi întreaga de munca. Pentru ca exista posibilitatea unor abuzuri, si anume folosirea zilierilor în locul angajatilor cu contract individual de munca, pornind de la oportunitatea de taxare mult mai avantajoasa oferita de aceasta lege, au fost introduse si limitari. Astfel, o persoana nu poate lucra pentru un beneficiar mai mult de 90 de zile cumulate într-un an calendaristic.
Citeste mai departe pe capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!