Noul Cod Penal. Faptele prevazute in art. 8 din Legea nr. 39/2003 au fost dezincriminate?
Prin Legea nr. 187/2012 (art. 126) a fost modificata Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate, în sensul ca a fost redefinit grupul infractional organizat, definitia fiind cea redata în art. 367 alin. 6 C.p. si a fost modificat continutul notiunii de ”infractiune grava”. Legea prevede expres ca art. 7-10 si 13 se abroga.
Dupa intrarea în vigoare a noului Cod Penal s-a pus problema daca faptele prevazute în art. 8 din Legea nr. 39/2003 au fost dezincriminate sau daca ele continua sa fie sanctionate conform dispozitiilor art. 367 din Noul Cod Penal.
A existat si înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod penal o disputa în doctrina si în practica judiciara cu privire la continutul articolului 8 din Legea nr. 39/2003. În practica judiciara se întâmpla deseori sa fie schimbata încadrarea juridica din art. 7 în art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu motivarea ca grupul organizat nu era suficient de structurat, nu avea o dezvoltare pe verticala, ci pe orizontala, etc., fara a fi identificate însa criterii sigure de distinctie între cele doua texte de lege.
În doctrina, unii autori considerau art. 8 din Legea nr. 39/2003 drept o norma de trimitere, altii o incriminare de sine statatoare.
Daca ar fi sa privim retrospectiv, am constata ca în partea speciala a Codului din 1969, ca de altfel si în legislatiile anterioare, legiuitorul a înteles sa sanctioneze pluralitatea constituita.
Pentru a întelege însa ce categorie de fapte penale erau sanctionate de cele doua texte trebuie avuta în vedere diferenta între:
– pluralitatea naturala
– pluralitatea constituita
– pluralitatea ocazionala.
Pentru tema în discutie, de interes este distinctia între pluralitatea constituita (legala) si cea ocazionala (participatia).
Daca pluralitatea ocazionala reprezenta, asa cum îi spune si titlul, o asociere momentana în vederea savârsirii de infractiuni, urmând ca în functie de contributia fiecarui participant, acesta sa primeasca si o anumita calitate (autor, complice, instigator), aceasta calitate fiind indispensabil legata însa de fapta savârsita, pluralitatii constituite legiuitorul îi trasa un continut de sine statator, independent de existenta concreta a faptei pe care asocierea de persoane si-o propusese drept scop.
Pluralitatea constituita, concretizata într-o incriminare, era în realitate un artificiu al legiuitorului, care sanctiona astfel o fapta, fara ca ea sa vatame în concret vreo valoare sociala. Printr-o asemenea infractiune se sanctiona asocierea mai multor persoane în scopul de a savârsi fapte penale, indiferent daca acestea ajungeau sa fie comise sau nu. Ca atare, un asemenea text, avea un rol preventiv, permitând sanctionarea unor acte de pregatire în vederea savârsirii unei alte infractiuni. Daca faptele-scop erau comise se retinea un concurs între infractiunea de asociere si infractiunea-scop.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!