Din ce cauza datoriile bugetare cresc?
În legislatia fiscala nu exista un termen precis de începere a executarii silite. Astfel, datoriile se aduna cu anii, fara ca Fiscul sa intervina, pâna când firmele îsi cer insolventa. Datele arata ca statul are, în medie, doi-trei ani la dispozitie sa recupereze debitele înainte de declansarea insolventei.
Una dintre cauzele majore ale colectarii slabe a veniturilor bugetare, care tine exclusiv de administrarea fiscala, decurge din prevederile legale. În Codul de procedura fiscala, care reglementeaza cadrul executarii silite a datoriilor fata de bugetul statului, nu exista un termen precis la care inspectorii Fiscului trebuie sa demareze actiunile pentru recuperarea debitelor. Prin urmare, nu sunt specificate termene clare nici pentru trimiterea somatiei, nici pentru poprirea conturilor bancare sau sechestrarea bunurilor si a tertilor. Din cauza acestui viciu legislativ, apar atât dificultati pentru stat, care ajunge în imposibilitatea de a mai recupera parte din datorii, cât si pentru firme, care constata ca sunt tratate discriminatoriu. În vreme ce unele companii, în special cele de stat, sunt pasuite cu anii, altele sunt executate în termen relativ scurt de la primirea somatiei de plata – pâna în martie, când a fost modificata legislatia, astfel încât masurile de executare sa fie puse în practica dupa 30 de zile de la comunicarea somatiei, poprirea se facea chiar concomitent sau înainte de informarea contribuabililor.
„Executarea silita a creantelor fiscale poate fi initiata într-un termen de cinci ani, când intervine prescriptia. Oricând în interiorul acestui interval poate fi initiata, deci, executarea silita. Ca procedura ce tinde la satisfacerea creantelor fiscale, executarea silita poate îmbraca mai multe forme. Executarea silita prin poprire, cea mai des întâlnita în practica, consta, spre exemplu, în urmarirea sumelor de bani datorate debitorului fiscal de catre terte subiecte. Executarea silita imobiliara vizeaza valorificarea imobilelor (cum ar fi case, terenuri etc.) aflate în proprietatea debitorului fiscal. O alta forma de executare este cea mobiliara, prin care sunt înstrainate bunurile mobile apartinând debitorului“, explica Oana Cornescu, managing associate TZA.
Datele statistice confirma ca arbitrariul aplicarii executarilor silite pune presiune pe buget. Accesoriile însemnând dobânzi si penalitati pentru sumele datorate si neplatite au oscilat între 20% si 25% pe an, începând din 2007. Calculând ponderea accesoriilor, rezulta ca multi debitori au acumulat arierate, în medie, pe parcursul a doi-trei ani înainte de a intra în insolventa. În tot acest interval, Fiscul nu a întreprins niciun fel de demersuri, dupa cum arata Curtea de Conturi în raportul privind finantele publice.
Termene si criterii imprecise
Din momentul intrarii în insolventa, companiile nu mai pot fi executate silit, iar datoriile sunt înghetate, nemaifiind calculate accesorii. În ultimii cinci ani, arieratele bugetare provenite din insolvabilitatea firmelor si insolvente s-au dublat. În vreme ce oficialii ANAF pun neplata obligatiilor fiscale aproape exclusiv în sarcina firmelor, pe care le acuza de rea-vointa, Curtea de Conturi arata ca, pâna la deschiderea insolventelor, debitorii au fost lasati sa se împovareze cu datorii ani de zile si ca masurile de executare silita sunt tardive si ineficiente, „o cauza fiind si cadrul legal si procedurile de executare silita care nu prevad instructiuni, termene si criterii precise“.
În concluzie, atitudinea impasibila a inspectorilor fiscali, favorizata de o legislatie defectuoasa, a avut drept consecinta slaba colectare bugetara. Astfel, sumele imposibil de recuperat s-au dublat în ultimii cinci ani, depasind 50 miliarde lei, iar ANAF a ajuns în situatia de a nu mai putea încasa decât un sfert din arierate, cu toate ca circa doua treimi din acestea se afla în declaratiile fiscale ale contribuabililor. O alta dovada statistica, în acest sens, este situatia încasarilor în urma actiunilor de executare silita, publicate de ANAF.
Statisticile confirma
Potrivit datelor Fiscului, atât anul trecut, cât si în 2012, bugetul a recuperat circa patru miliarde euro (în jurul de 16,5 miliarde lei anual) prin somatii, popriri de conturi, sechestrari de bunuri mobile si imobile, popriri ale tertilor. Notabil este ca si în 2013, si în 2012, doar dupa emiterea somatiilor de plata, au fost achitate câte 11,2 miliarde lei, însemnând peste 70% din totalul de recuperat. Totodata, aproape toata diferenta pâna la 16,5 miliarde lei, însemnând 4,8 miliarde lei, a fost achitata dupa poprirea conturilor bancare. Oficialii ANAF au sustinut ca slaba colectare, în special din ultimul an, a fost rezultatul legii insolventei, atât în vechea, cât si în noua forma, pentru ca favorizeaza rau-platnicii, si mai putin rezultatul problemelor de administrare a veniturilor bugetare.
16,5 miliarde lei au fost încasate anul trecut prin masurile de executari silite, suma fiind similara cu cea obtinuta de stat si în anul anterior. Diana Zaharia, capital.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!