Obtinerea despagubirilor pentru imobilele confiscate – O procedura greoaie
Despagubirea pentru imobilele preluate abuziv in anii comunismului, fie ea in natura sau prin echivalent, nu este intotdeauna o procedura facila. Cel putin nu pentru cei indreptatiti sa solicite despagubiri, in vreme ce institutiile statului par a nu face altceva decat sa puna bete in roate. Cazul concret este o cerere de restituire, care are in spate inca din 2008 o dispozitie a primarului, dar pentru care concret nu s-a facut nimic. Exceptand aici diligentele partii indreptatite la despagubiri, care de cativa ani se lupta in instanta.
In 2008, o femeie din Vrancea a primit o dispozitie emisa de primarul municipiului Focsani, prin care s-a propus despagubirea pentru o casa de locuit si terenul aferent de aproximativ 2.500 mp. Cum totul parea simplu, ulterior, dispozitia, impreuna cu documentatia aferenta, a fost trimisa la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor – CCSD, unde a fost inregistrata. Insa atat, pentru ca, pana la data chemarii in judecata, nu a fost stabilita valoarea de despagubire si nici nu a fost emis titlul aferent.
Invariabil, femeia a ajuns acolo unde merg toti cei care isi cauta dreptatea: in instanta. In noiembrie 2011, vranceanca s-a adresat instantei civile a Curtii de Apel Galati, pe atunci competente sa solutioneze cauza, obligatia de a face. Prin cererea de judecata, reclamanta, aparata de avocata Mioara Flenchea, solicitase ca instanta sa dispuna obligarea paratei la evaluarea imobilului notificat si sa emita decizia care sa contina titlul de despagubire. Imobil care a fost preluat abuziv in 1973, prin Decret de expropriere, casa fiind demolata ulterior.
Insa aici, in prima faza, lucrurile nu s-au desfasurat asa cum spera reclamanta. CCSD a sustinut ca actiunea trebuie respinsa, intrucat ordinea solutionarii dosarelor de despagubire este determinata de data inregistrarii cererilor. Iar dosarul reclamantei va fi solutionat abia dupa finalizarea procedurii administrative prevazute la Titlul VII din Legea 247/2005.
Scuza? Procedura dureaza mult timp din cauza numarului mare de dosare de acest fel. Initial, CA Galati a respins cererea ca nefondata, retinandu-se ca, potrivit modificarilor si completarilor aduse Legii 247, dispozitiile autoritatilor publice locale vor fi centralizate pe judete, la nivelul prefecturilor, transmise mai apoi secretariatului Comisiei Centrale, „insotite de referatul continand avizul de legalitate al Institutiei Prefectului, precum si alte inscrisuri, care atesta imposibilitatea atribuirii in compensare de alte bunuri si servicii, detinute de entitatile notificate”.
In acelasi timp, instanta a remarcat ca, in septembrie 2008, aceeasi Comisie Centrala a stabilit doua categorii de dosare, adica cele transmise Secretariatului inainte de aparitia OUG 81/2007, precum si cele transmise inainte de intrarea in vigoare a actului normativ mentionat. Si, cum dosarul reclamantei face parte dintre cele transmise inainte de intrarea in vigoare a ordonantei, ordinea de solutionare este data de data inregistrarii dosarului.Instanta a apreciat ca nerezolvarea dosarului nu este din neglijenta, ci este vina volumului mare de munca si procedurilor complicate.
Comisia care a vrut, dar n-a putut sa ridice exceptii
Recursul impotriva acestei sentinte a ajuns la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a hotarat insa sa scoata cauza de pe rol si trimita dosarul spre judecare la aceeasi CA Galati, dar nu sectiei civile, ci celei de contencios, instanta devenita competenta sa solutioneze cauza.
Aici, instanta a apreciat recursul ca fiind fondat. In sprijinul reclamantei venise de aceasta data si Legea 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului cominist in Romania.
Si, potrivit noului act normativ, principalele atributii privind emiterea deciziei de compensare revin Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor.
In plus, Curtea a constatat ca, intre data emiterii dispozitiei primarului si data aparitiei Legii 165 au trecut 5 ani, „timp in care parata nu a depus nici o minima diligenta pentru emiterea titlului de despagubire”. Asa incat, in noiembrie 2013, recursul a fost admis, „modifica in tot sentinta nr. 131/20.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Galati si in rejudecare: Admite actiunea formulata de reclamanta. Obliga CNCI la indeplinirea atributiilor ce ii revin potrivit art. 21 si 34 din Legea nr. 165/2013”.
Ulterior insa, anul acesta CNCI a facut contestatie in anulare, in baza art. 317 alineatul 1 punctul 1 al art. 318 cpc.CNCI a sustinut in actiune ca „a fost invocata si sustinuta exceptia de ordine publica a prematuritatii cererii de chemare in judecata, exceptie ce nu a fost analizata de instanta”. Si acesta ar fi un motiv al contestatiei in anulare. Mai departe insa, aceeasi Comisie arata ca „instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei de prematuritate.
Mentionam ca aceasta exceptie nu putea fi invocata la data formularii recursului, avand in vedere faptul ca Legea 165/2013 a fost publicata in MO din 17 mai 2013”. Adica am vrut, dar n-am putut, pentru ca nu exista baza legala, dar nici instanta nu s-a pronuntat.
Si, in plus, a sustinut CNCI in contestatia in anulare, dosarul de despagubire nu ar face parte din categoria dosarelor aprobate carora li se aplica procedura specifica CCSD prevazuta la art 41 alineatul 3 din Legea 165/2013.
„In cazul contestatiei in anulare, aceasta poate fi exercitata numai pentru motivele strict si limitativ prevazute de lege, in caz contrar cererea trebuie respinsa ca inadmisibila”, se arata in intampinarea vrancencei. In acelasi timp, intimata, prin avocata Mioara Flenchea, a aratat ca „o contestatie in anulare intemeiata pe dispozitiile art 318 cpc impotriva deciziei pronuntate in recurs poate fi promovata doar de partea care a exercitat calea de atac a recursului”.
„Cat priveste sustinerile referitoare la faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra unei presupuse exceptii de prematuritate ce n-a putut fi invocata deoarece Legea 165/2013 nu era in vigoare la data formularii recursului de catre noi, sunt motive formulate cu rea credinta de neprofesionisti”, a mai aratat in instanta avocata Flenchea.
Concluzia instantei a fost de a respinge contestatia in anulare ca nefondata. Ceea ce inseamna, cel putin pe hartie, ca dosarul vrancencei trebuie rezolvat. Nicoleta Cristea, avocatura.com
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!