Comunicarea actelor de procedura potrivit noului Cod de procedura civila – Aspecte privind modalitati si procedura
Consideratii preliminare[1]
Comunicarea actelor de procedura este inerenta activitatii judiciare, fiind o garantie a principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare al partilor. Cunoasterea dispozitiilor legale care o reglementeaza devine astfel utila nu doar magistratilor sau personalului instantei, dar si oricarui participant la procesul civil.
Noul Cod de procedura civila reglementeaza urmatoarele modalitati de comunicare a actelor de procedura: prin agentii procedurali ai instantelor sau alti salariati ai acestora (A); prin posta cu scrisoare recomandata, cu continut declarat si confirmare de primire (B); prin executori judecatoresti si servicii de curierat rapid (C); prin mijloace moderne de comunicare (D); direct în instanta (E); între avocati si consilieri juridici (F) si prin publicitate (G).
Asa cum se poate constata, doar comunicarea prin executori judecatoresti 2 si serviciile de curierat rapid au un caracter de noutate. Toate celelalte modalitati de comunicare se regaseau si în vechea reglementare. În schimb, sunt semnificative modificarile aduse procedurii de comunicare atasate unora dintre aceste modalitati.
A) Comunicarea actelor de procedura prin agentii procedurali ai instantei sau prin alti salariati ai acesteia precum si prin agenti sau salariati ai altor instante. Potrivit art. 154 alin. (1) N.C.P.C., “Comunicarea citatiilor si a tuturor actelor de procedura se va face, din oficiu, prin agentii procedurali ai instantei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum si prin agenti ori salariati ai altor instante în ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunica actul”, iar conform alin. (3) al aceluiasi articol, „Instanta solicitata, când i se cere sa îndeplineasca procedura de comunicare pentru alta instanta, este obligata sa ia de îndata masurile necesare, potrivit legii, si sa trimita instantei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii”[3].
Rezulta din cuprinsul dispozitiilor legale mentionate ca procedura de comunicare se realizeaza, ca regula, prin agentii procedurali ai instantei. Daca destinatarul se afla în circumscriptia teritoriala a instantei care judeca dosarul, agentii procedurali sau salariatii ei sunt cei carora le revine îndatorirea de a îndeplini procedura de comunicare. În schimb, daca destinatarul se afla în circumscriptia teritoriala a altei instante, procedura de comunicare va fi îndeplinita de agentii procedurali sau salariatii acesteia.
Art. 65 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti[4] prevede însa ca agentul procedural comunica actele de procedura doar persoanelor din localitatea unde se afla instanta. Numai în cazuri urgente si daca dotarea instantelor o permite, el va face comunicarea si în alta localitate decât cea în care instanta îsi are sediul. Textul se aplica prin analogie si altor salariati ai instantei însarcinati sa comunice actele de procedura.
Se observa ca art. 65 din Regulament intra în contradictie cu dispozitiile art. 154 alin. (1) N.C.P.C., care prevede comunicarea actelor de procedura prin agent procedural, indiferent daca destinatarul se afla sau nu în localitatea unde se afla instanta si indiferent daca exista sau nu urgenta în solutionarea cauzei. În aceste conditii, formularea limitativa a art. 65 din Regulament sub aspectul cazurilor în care se realizeaza comunicarea prin agent procedural trebuie considerata abrogata implicit în temeiul art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012[5] pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila[6].
Cu titlu de noutate fata de vechea reglementare, comunicarea se realizeaza în plic închis, la care se va alatura dovada de înmânare/procesul-verbal si înstiintarea prevazuta de art. 163 N.C.P.C. Plicul va purta mentiunea “PENTRU JUSTITIE. A SE ÎNMÂNA CU PRIORITATE”. Comunicarea în plic a actelor judiciare nu poate avea alta finalitate decât asigurarea confidentialitatii continutului corespondentei[7].
Procedura de comunicare prin agenti procedurali sau alti salariati ai instantei dobândeste note particulare, dupa cum beneficiarul comunicarii este o persoana fizica (a) sau o persoana juridica (b).
a) Procedura de comunicare în cazul persoanei fizice. Pornind de la continutul art. 163 N.C.P.C., rezulta ca pe parcursul comunicarii se pot ivi mai multe situatii, dupa cum destinatarul primeste actul de procedura (1.), refuza primirea lui (2.) sau nu este gasit la domiciliu sau resedinta (3.). Înca din acest moment se impune o precizare. Desi dispozitiile art. 163 N.C.P.C. se refera în mod expres la procedura de comunicare a citatiei, el se aplica si în privinta celorlalte acte procedurale, cum neîndoielnic mentioneaza alin. (12) al acestui articol. Într-o situatie speciala se afla persoanele prevazute de art. 161 alin. (4)-(7) N.C.P.C. (4.), dar si cele identificate la art. 155 alin. (1) pct. 12 N.C.P.C. (5.), motiv pentru care comunicarea actelor de procedura destinata acestora va fi analizata separat.
1. Destinatarul primeste actul de procedura. Atunci când destinatarul primeste actul de procedura (mai exact plicul în care se el se gaseste) si semneaza de primire, agentul certifica semnatura partii si completeaza în acest sens dovada de înmânare [art. 163 alin. (1) N.C.P.C.][8]. Daca el primeste actul de procedura, dar refuza sa semneze dovada de înmânare sau, din motive întemeiate, nu o poate semna, agentul întocmeste un proces-verbal în care va consemna aceste împrejurari [art. 163 alin. (1) N.C.P.C.][9]. În ambele ipoteze, data comunicarii actului de procedura este aceea a semnarii dovezii de înmânare sau, dupa caz, a încheierii procesului-verbal, asa cum rezulta din cuprinsul art. 165 pct. 1 N.C.P.C.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!