Medierea si arbitrajul – Modalitati alternative de solutionare a conflictelor in afara instantelor de judecata
Daca într-un articol precedent am prezentat care sunt modalitatile de recuperare a creantelor pe calea instantei de judecata, în prezentul material ne propunem sa prezentam succinct câteva aspecte legate de modalitatile alternative de solutionare a conflictelor/disputelor în afara instantelor de judecata, si anume aspecte referitoare la mediere si arbitraj.
MEDIEREA
Medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si având liberul consimtamânt al partilor.
Retinem ca nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.
Desi în tarile din vestul Europei si în SUA medierea este perceputa ca o solutie principala pentru solutionarea conflictelor, în prezent, în tara noastra, desi exista cadrul legislativ înca din anul 2006, în realitate, aceasta forma alternativa de solutionare a litigiilor este putin uzitata întrucât – pe de o parte – exista o cvasinecunoastere a acestei proceduri de catre cetateanul de rând si – pe de alta parte – medierea nu este obligatorie în prezent în niciun litigiu, ci este facultativa.
În schimb, de la 1 ugust 2013 a devenit obligatorie, atât pentru persoanele fizice, cât si pentru persoanele juridice, doar procedura de informare cu privire la mediere, înainte ca dosarul sa fie judecat de instanta, si doar în anumite cazuri/materii expres prevazute de lege, si anume:
a) în domeniul protectiei consumatorilor, când consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori si operatorii economici ori a încalcarii altor drepturi prevazute în legislatia nationala sau a Uniunii Europene în domeniul protectiei consumatorilor;
b) în materia dreptului familiei, în situatiile prevazute la art. 64 din Legea nr. 192/2006, cu modificarile si completarile ulterioare (continuarea casatoriei; partajul de bunuri comune; exercitiul drepturilor parintesti; stabilirea domiciliului copiilor; contributia parintilor la întretinerea copiilor; orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii);
c) în domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
d) în domeniul raspunderii profesionale în care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, în masura în care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
e) în litigiile de munca izvorâte din încheierea, executarea si încetarea contractelor individuale de munca;
f) în litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor în care s-a pronuntat o hotarâre executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la registrul comertului si a cazurilor în care partile aleg sa recurga la procedura prevazuta la art. 1013-1024 sau la cea prevazuta la art. 1025-1032 din Legea nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
În materiile mai sus amintite reclamantul este obligat sa demareze procedura de informare obligatorie.
Citeste mai departe pe legestart.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!