Acord de mediere incheiat. Razgandirea partilor
Este posibil ca, în intervalul de timp dintre data încheierii acordul de mediere (când se întrunesc vointele partilor) si data prezentarii la organul judiciar în vederea consfintirii potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, una dintre parti sa se razgândeasca si sa nu mai fie de acord cu acel continut al întelegerii initiale.
Cristi Danilet, judecator,membru CSM
Noi credem ca aceasta revenire nu produce niciun efect cu privire la procedura din fata organului judiciar. Aceasta pentru ca acordurile de mediere produc efecte între parti de la data încheierii lor, nu a autentificarii sau consfintirii întelegerii lor – aceasta pentru ca acordul de mediere este un contract, supus dreptului comun. Doar daca privesc transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, alte drepturi reale, partaje, cauze succesorale, precum si în cazurile de constituire, modificare sau stingere a oricarui drept real imobiliar, si în toate situatiile în care legea impune, sub sanctiunea nulitatii, îndeplinirea unor conditii de fond si forma, acordurile de mediere produc efecte de la data îmbracarii formei ad validitatem în fata notarului public sau al instantei de judecata(conform alin. 4, indice1 si 5 ale art. 58 din Legea nr. 192/2006).
Razgândirea poate surveni în cazul unui acord de mediere civila sau al uneia penale. În sprijinul opiniei noastre aducem ca argument si jurisprudenta existenta în materie penala. Astfel, referindu-se la „împacarea partilor” ca institutie de drept procesual penal, instantele au decis ca împacarea trebuie sa fie definitiva, în sensul ca nu se mai poate reveni asupra ei din momentul exprimarii vointei.[1] Or, daca prin împacare se întelege o conventie dintre partile procesului penal cu privire la litigiul dintre acestea, este evident ca sustinerile sunt întru totul valabile si pentru acordul de mediere, o forma noua si distincta de întelegere a celor implicati în comiterea unei infractiuni.
Prin urmare, în procedura consfintirii, organul judiciar este chemat sa verifice acordul de mediere sub aspect formal si sa se asigure ca partile l-au încheiat în cunostinta de cauza, în sensul ca nu au avut consimtamântul viciat. Or, aceste aspecte se verifica prin raportare la momentul încheierii acordului si nu la momentul prezentarii partilor în fata organului care face verificarea. Daca una dintre parti s-a razgândit, acesta este un caz clasic de denuntare unilaterala a contractului (acordul de mediere fiind un contract, el are putere de lege între parti, potrivit ar. 1270 noul Cod Civil, înca de la data încheierii sale) si poate atrage raspunderea acelei parti pentru neîndeplinire, în conditiile legii civile. Deci, sub aspect penal, organul judiciar nu are decât o singura solutie: sa analizeze si sa ia act de vointa partilor existenta în momentul încheierii acordului.
Se iveste însa o dificultate în situatia în care una dintre parti nu se prezinta în fata organului judiciar. Exista însa temeiuri legale pentru a dispune citarea, inclusiv aplicarea unei amenzi judiciare sau chiar aducerea cu mandat a acesteia.
[1] Trib.mun.Bucuresti, s.a II-a penala, dec. nr. 689/1985 în V.Papadopol, St.Danes, Repertoriu de practica judiciara pe anii 1980-1985, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1998, p.250; Trib.jud.Suceava, dec.pen. nr. 188/1981, în Revista Româna de Drept nr. 1/1982, p.49.
Judecator Cristi Danilet
Distribuie
1 comentariu
Sunt de acord cu opinia domnului Danilet. Cred ca este important pentru noi, ca mediatori sa intelegem aceste consecinte legale ale semnarii acordului de mediere de catre partile in disputa. Mai mult, partile trebuie informate de mediator in etapa de convenire a medierii asupra acestor aspecte care clarifica PUTEREA acordului de mediere si care pot conduce la cresterea increderii in mediere, ca alternativa de rezolvare a disputelor.