Judecatorul Cristi Danilet despre reforma justitiei in cadrul unui seminar din Tunisia
Judecatorul Cristi Danilet a postat pe blogul personal interventia pe care a avut-o in cadrul unui seminar cu tema „Democratizarea justitiei din Tunisia” pe care o prezentam integral:
„In cadrul seminarului din Tunisia unde au participat 28 de judecatori, eu si colegul american am prezentat, intercalat, sistemele noastre de justitie. Iata pe scurt care au fost sustinerile mele:
Reforma justitiei: Totul a evoluat enorm în ultimii 10 ani: de la subordonare, la independenta. Înainte, recrutarea judecatorilor se facea de MoJ, numirea stagiarilor o facea MJ si numirea definitivilor Presedintele tarii; acum, concursul se organizeaza de CSM, numirea stagiarilor o face CSM. Înainte, promovarea se facea printr-un concurs organizat de MoJ si judecatorii aveau nevoie de un aviz de la presedintele instantei; azi, concursul e organizat de CSM. Înainte, numirea sefilor de parchete se facea de MJ, iar a sefilor de instante de catre CSM la propunerea MJ, dar CSM era doar un apendice al MoJ si sedintele erau conduse de MJ. Inspectia judiciara functiona în subordinea MJ, acum este în coordonarea CSM. MoJ detinea un serviciu secret care aduna date inclusiv despre viata privata a magistratilor, acum acel serviciu nu mai exista. Bugetul instantelor era gestionat de MoJ, acum se construieste cu avizul conform al CSM. Înainte judecatorii instantei supreme aveau mandat de 6 ani, acum sunt numiti pâna la pensionare. Înainte nu exista principiul continuitatii completului de judecata si nici împartire aleatorie a dosarelor; acum repartizarea cauzelor se face computerizat si un judecator nu poate fi înlocuit de un altul decât pentru motive obiective. Salariile erau mici, acum presedintele instantei supreme câstiga mai mult decât Presedintele statului, iar judecatorii de tribunale au salariul cât ministrii. În materie disciplinara, înainte actiunea era sustinuta de ministru, acum de inspectia judiciara. În materie penala, înainte ministrul aviza începerea urmaririi penale, perchezitia, retinerea, arestarea, trimiterea în judecata a magistratilor, executorilor, notarilor; acum exista o încuviintare din partea CSM numai pentru retinerea, arestarea si perchezitia magistratilor.
Independenta: Independenta justitiei este prevazuta în mai multe documente internationale: Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Declaratia Americana privind Drepturile si Îndatoririle Omului, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Carta Africana a Drepturilor Omului si Poporului, Principiile de baza ale independentei justitiei (ONU, 1985) etc
Când dansezi, atunci când unul face un pas înainte, celalalt face un pas înapoi. Dar în justitie nu se poate admite asa ceva: când independenta e încalcata, cedarea înseamna înfrângere, iar tacerea înseamna complicitate. Avem atâta independenta cât ne asumam: ea este garantata de Constitutie si legi, dar trebuie acceptata de judecatori ca si responsabilitate: independenta nu este un privilegiu al judecatorilor, ci un drept al cetateanului. În România deseori CSM, asociatiile profesionale sau judecatorii individual reactioneaza la abuzurile celorlalte puteri sau la atacurile împotriva magistratilor. Cetatenii obisnuiti însisi au înteles rostul justitiei si deseori organizeaza manifestatii de simpatie si sustinere a justitiei.
Misiunea judecatorilor: Conform standardelor internationale si Codului deontologic al magistratilor români, judecatorii au trei roluri: sa rezolve litigiile – scopul justitiei în cazuri individuale este sa afle adevarul, este obligatia oficiala a judecatorilor; sa apere drepturile si libertatile fundamentale – priveste tot cazurile concrete, este o garantie pe care oamenii o au în judecatori; sa sprijine statul de drept – priveste situatia generala, contribuie la cresterea încrederii cetatenilor nu doar în justitie, ci în toate autoritatile publice, la mentinerea ordinii si la consolidarea culturii democratiei.
De aici rezulta doua aspecte ale justitiei: cel represiv – rezolvarea litigiilor concrete, sanctionând pe cei care încalca legea si facând ordine atunci când drepturile sunt încalcate; cel educativ/preventiv – într-un caz concret un rol educativ-individual (determina pe cel sanctionat odata sa nu mai comita alte încalcari) si la nivelul întregii societati un rol educativ-social (determina cetatenii sa nu comita încalcari ale legii stiind ca vor fi sanctionati).
Transparenta: Hotarârile judecatoresti se publica de catre ICCJ. Acest lucru se va face si pentru celelalte instante – deocamdata se publica numai dispozitivul hotarârilor, pe portalul instantelor. Acest lucru poate preveni coruptia în sistem si favorizeaza jurisprudenta unitara. Daca sunt parti care nu vor ca hotarârea sa le apara pe internet, nu au decât sa mearga la mediator, unde întreaga procedura e confidentiala.
Etica: Exista mai multe standarde internationale care prevad necesitatea unei anumite etici judiciare. La nivel ONU, cele mai cunoscute Principiile de la Bangalore privind conduita judiciara din 2001 – consacra 6 valori: Independenta, Impartialitatea, Integritatea, Eticheta, Egalitatea, Competenta si Diligenta. La nivel european, în cadrul Consiliului Europei functioneaza Comitetul de Ministri care a adoptat Recomandarea nr. (2010) 12 privind judecatorii – se refera la: independenta interna si externa a judecatorilor, consiliile judiciare, eficienta si resursele, statutul judecatorilor, obligatii si responsabilitati, etica; un organ consultativ este CCJE pentru judecatori, un altul este CCPE pentru procurori care adopta Opinii – Opinia nr. 1 a CCJE se refera la independenta, Opinia nr. 3 la etica etc.
Încrederea în justitie: Avem nevoie de încredere pentru ca suntem platiti din bugetul statului si avem o misiune publica: sa aplicam legea în mod egal, tuturor. Or, activitatea de judecata se desfasoara în public, hotarârea judecatoreasca se pronunta în public. Nu avem nimic de ascuns: nu suntem inchizitia, ci o autoritate public extrem de importanta.
Încrederea publicului se masoara prin sondaje de opinie: în România, opinia cetatenilor este mai scazuta, dar cea a justitiabililor mai crescuta: primii sunt influentati de televiziuni (80% din informatii le preluam de la TV), ceilalti au contact direct cu sistemul de justitie. Oricum, în ultimii 10 ani de reforma încrederea în justitie a populatiei a crescut de la 22 la 44%. Din studiile efectuate la noi a rezultat ca prin încredere în justitie justitiabilii înteleg gradul lor de satisfactie fata de serviciul public (cum arata localul tribunalului, cum arata sala de judecata, cât de politicos e judecatorul si personalul, daca judecatorul vine la timp în sala, daca lasa impresia ca stie dosarul, daca explica partilor ce se întâmpla în sala, daca motivarea solutiei e pe întelesul lor), expectanta lor cu privire la rezultatul procesului (sa se administreze toate probele, sa se aplice în mod corect legea) si speranta lor ca au de a face cu un personal onest (care nu cedeaza la pile si care nu e corupt).
Atunci când ne raportam la exterior (celelalte puteri, presa etc), ne intereseaza ce spun altii despre noi – putem influenta acea opinie daca discutam cu ei, daca ne implicam în dezbateri: despre statutul nostru, despre rolul justitiei, despre importanta independentei justitiei; tocmai de aceea CSM da avize la actele normative care influenteaza justitia, au participat la dezbaterile privind modificarea Constitutiei si unii judecatori si procurori deseori mergem în scoli, licee si facultati pentru a vorbi despre justitie, magistrati si drepturile omului. Atunci când ne raportam la interior este vorba de ce putem noi oferi, cum ne prezentam noi ca judecatori în exercitarea functiei – trebuie sa avem grija la toate aspectele de forma: cum arata o instanta de judecata, cum ne comportam în sala de judecata, cum vorbim cu justitiabilii, cum este motivata o hotarâre, cât de repede solutionam un proces. Nu este de ajuns sa se faca justitie, ci trebuie sa se si vada ca se face justitie.
Cei trei „i”: Independenta este data din afara, ea presupune sa nu existe interferente în chestiuni administrative, manageriale, luarea deciziilor, cariera judecatorilor; un rol extrem de important are Consiliul Judiciar – CSM în România, Franta, Italia – care este independent, are majoritatea membrilor alesi si e responsabil cu întreaga cariera a magistratilor.
Impartialitatea e o valoare morala: presupune ca judecatorul sa nu aiba vreo prejudecata sau predilectie care sa îl conduca la a favoriza sau defavoriza vreo parte din proces; e importanta pâna si aparenta de impartialitate: nu e de ajuns ca judecatorul sa fie impartial, ci trebuie ca el sa si para impartial în ochii celorlalti, de aceea el trebuie sa aiba grija la maniera, atitudinea, conduita sa ca sa arate ca este obiectiv atunci când solutioneaza o cauza.
Integritatea este de asemenea o valoare morala. Justitia îmbraca trei aspecte – e putere publica, a statului, când o privim în relatie cu celelalte puteri; e autoritate publica – atunci când ne referim la actul de justitie finalizat cu o hotarâre care trebuie respectata; si e serviciu public – pentru ca sistemul de justitie are contact direct cu cetateanul. Din aceasta ultima perspectiva, judecatorul trebuie sa aiba o relatie adecvata cu partile, avocatii, politicienii, mass-media, societatile comerciale etc. De aceea, regulile de conduita sunt importante. Astfel, în România judecatorii nu pot exercita alta functie publica sau privata, nu pot face acte de comert, nu pot avea legaturi cu serviciile de informatii, trebuie sa declare bunurile lor si ale familiei, interesele, rudele din familie care lucreaza în justitie, daca au avut legaturi cu fosta securitate. Când sunt în situatii de incompatibilitate, sunt obligati sa se abtina de a judeca. Judecatorii nu trebuie sa se izoleze de societate, ci în relatiile pe care le au trebuie sa fie corecti: daca au prieteni avocati, nu trebuie sa discute cu el cazuri si când iau masa împreuna fiecare sa îsi plateasca partea sa; daca au o relatie prea apropiata cu una dintre parti sau avocat, trebuie sa se abtina; daca vede un coleg luând mita, trebuie sa sesizeze procurorul; nu poate primi cadouri în legatura cu actul de judecata; are voie sa frecventeze localuri publice, însa sa nu utilizeze functia sa oficiala în vreun fel.
Informatizare: Fiecare magistrat român are propriul computer, conectat la internet. Datele despre dosare sunt publicate pe portal. Partile si avocatii pot verifica pe internet nr.dosarului, partile, termenele de judecata, componenta completului si solutia pe scurt.
Colegul din america le-a spus participantilor tunisieni ca daca ajung prin Maine, sa îl caute întrebând de „chief justice Dan”. Eu le-am spus ca daca vor sa ia legatura cu mine nu e nevoie sa vina pâna în România, ci ma gasesc ON pe internet J
Ierarhie a puterilor: Constitutia spune ca puterile sunt egale. Însa eu cred ca, totusi, puterea judecatoreasca este prima putere în stat – numarul nostru e mai mare (4700 de judecatori, fata de 588 parlamentari si 27 ministri), noi suntem numiti în urma unui concurs (fata de criterii subiective la alegerea parlamentarilor si politice la numirea ministrilor), numai noi avem studii universitare (pentru parlamentari si ministri nu exista cerinte de studii), mandatul nostru este pâna la pensionare (spre deosebire de mandatul limitat la câtiva ani a parlamentarilor si ministrilor), pentru a da o hotarâre e suficient un singur judecator si nu sa se adune tot corpul judiciar (pe când o lege e adoptata în Plenul camerei, iar o HG sau OUG e adoptata de comitetul ministrilor).”
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!