De ce scade increderea in corectitudinea extragerilor loto?
Cuvântul-cheie: încrederea. „Cea mai mica îndoiala care se propaga în rândul jucatorilor poate aduce pierderi imense”, a punctat scurt Adrian Pavel, seful Comisiei de tragere la loto, din partea Ministerului de Finante, catre echipa cotidianului PUTEREA.
Replica a sunat sec în culisele celui mai popular joc de noroc din România: o hala industriala care nu promite nimic din studioul sclipitor pe care jucatorii îl vad la TVR joi si duminica seara. Daca ne uitam pe forumuri, încrederea în corectitudinea extragerilor scade pe masura ce accesul jucatorilor la informatii despre tehnica din spatele bilelor norocoase creste. Daca citim top 10 al marilor premii la loto, aflam ca la Galati s-a câstigat potul cel mare de 6 ori în 6 ani: coincidente carora doar ocultistii consultati de tabloide au reusit sa le gaseasca o explicatie, nu si matematicienii în calculele statistice. Cifrele din bugetul de venituri si cheltuieli al Loteriei Române confirma teoria: din 2010 si pâna în 2013, compania nationala a pierdut 500 milioane de lei, adica o treime din încasari. PUTEREA si-a trimis o echipa ca sa vada la fata locului o extragere loto. Si a plecat de la hala industriala cu tolba plina de întrebari! Cât de corecte sunt extragerile? Cât adevar si câta mistificare exista în teoriile conspiratiei, potrivit carora bilele sunt „controlate” din softul furnizat de firma franceza Editec? De ce foloseste Loteria un cântar furnizat de firma americana OHAUS Explorer si nu unul din setul Editec?
Raspunsurile sunt pazite cu strasnicia cu care un iluzionist îsi fereste trucurile de privirile indiscrete: ca si în cazul loteriei, „numerele” sale depind de emotia pe care o transmite spectatorilor. Iar emotia dispare odata cu devoalarea misterului. În „bucataria” Loteriei, care învârte, la propriu, mize de zeci de milioane de euro, reporterii PUTEREA nu au aflat raspunsuri definitive, însa au descoperit câteva noi întrebari legitime dincolo de butaforia jocului de noroc. O sansa din 14 milioane de variante posibile este mai mult decât nici o sansa. Pe aceasta sansa fragila si foarte putin probabila, statistic vorbind, Loteria Româna îsi bazeaza cea mai mare parte din încasarile de un miliard de lei în 2013, fata de 1,5 miliarde lei în 2010.
Norocul surâde pe strada Reînvierii
Uriasa fabrica de bani – cazinoul televizat al „clasei muncitoare” – îsi are sediul undeva în zona Piata Obor. În sediul Loteriei Române de pe strada Reînvierii, de lânga cimitirul cu acelasi nume, se afla si studioul în care se organizeaza, de doua ori pe saptamâna, extragerile loto. Intrarea se face prin spate, pe niste scari de metal usor ruginite si cam abrupte: „Parca am fi într-un loc în care se organizeaza pariuri ilegale”, glumeste fotoreporterul PUTEREA. În hala industriala în care este amenajata întreaga „butaforie” a Loteriei miroase puternic a fum de tigara. Peretii sunt îngalbeniti, iar usa de metal a liftului pentru recuzita pare usor instabila în balamale. Sau poate ca este doar senzatia pe care o lasa vopseaua degradata. Butaforia studioului în care se joaca zeci de milioane de euro nu costa, la o estimare din ochi, mai mult de câteva mii de euro. Zeci de mii, poate. Asta în conditiile în care controlul din 2011 al Curtii de Conturi a descoperit fraude de 86 de milioane de lei, din contracte supraevaluate „cu dedicatie”.
Toleranta bilelor din polimer
Suntem întâmpinati de Cristian Dobrescu, reprezentant de marketing al Loteriei, care ne calauzeste mai departe în labirintul norocului. Aflam ca este unul dintre „veteranii” Loteriei: în cei 20 de ani de când lucreaza aici a prins si vremurile când extragerile se faceau manual, cu ruleta. Între 1995 si 2003 a fost chiar coordonator tehnic al extragerilor, iar ulterior s-a ocupat de marketing în institutie. Are o usoara nostalgie a ruletei, care oferea mai multe emotii. „Acum circa 16 ani, la Festivalul de la Mamaia a fost o extragere cu ruleta chiar pe scena: o aveam ca invitata speciala pe Luminita Anghel, care a învârtit atât de tare încât m-am temut ca bilele (n.r. – care erau, la acea data, din plumb) se vor transforma în proiectile si vor rani spectatorii”.
Însa acele vremuri au trecut: acum, extragerile sunt coordonate electronic. Dobrescu ne conduce catre o camera mica, fara ferestre, din spatele studioului loto, în care Comisia de tragere supravegheaza cu un aer plictisit cântarirea bilelor. Maestrul de ceremonii este Emil Zamfir, coordonatorul tehnic al Loteriei, care cântareste bilele cu solemnitatea si cu dexteritatea îndelung exersata a unui crupier obisnuit cu interioarele somptuoase ale cazinourilor. Bilele au o greutate de aproximativ 4 grame, cu o marja de eroare de 10%. „Fiecare set de bile – furnizat de firma franceza Editec – are câte o specificatie. O specificatie care arata si o marja de toleranta la bile. Sa explic: fiecare bila are un joc. Acest joc este practic insesizabil”, explica soptit Cristian Dobrescu. La o privire întrebatoare, veteranul Loteriei explica în continuare: „E vorba despre vopseaua cu care este pictat numarul care apare pe bila. La greutatea unei bile de câteva grame, acesta genereaza imperfectiuni pe suprafata rotunjita si duce la un «joc» al bilei. Vorbim de cantitati mai mici de un miligram de vopsea inegal distribuita”, adauga Dobrescu.
Cântarul OHAUS Explorer
De pe site-ul firmei Editec aflam ca bilele, confectionate din polimer sintetic, nu pot fi injectate pentru a se modifica greutatea. Însa praful de pe bile poate „cântari” miligrame care conteaza. „Periodic, le stergem de praf”, ne mai lamureste gazda. În urma cu câtiva ani, Catedra de Contabilitate, Audit si Contol de Gestiune din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) a emis un comunicat în care ridica semne de întrebare asupra corectitudinii extragerilor si arata, printre altele, ca Loteria foloseste un cântar din alt set decât cel furnizat de Editec. Într-adevar, cântarul este furnizat de firma americana OHAUS Explorer, care nu este specializata în produse pentru activitati de loterie. Acesta indica doar greutatea bilei, nu si celelalte date de identificare. „În cartea tehnica a masinariei, producatorul precizeaza ca softul poate controla jocul”, mai spun economistii de la ASE.
Aer în suflanta
Dupa cântarire urmeaza introducerea seturilor de bile astfel verificate în suflanta model „Venus” (în cazul 6 din 49) furnizata tot de Editec. „Acum e o problema, pentru ca s-a redus recent timpul de emisie la TVR de la 45 la 25 de minute si nu mai intercalam momente artistice între extrageri. Era bine pentru noi ca aveam mai mult timp sa introducem bilele în urne. Înainte aveam circa 3 minute la dispozitie, iar acum avem maxim un minut”, ne mai sopteste Cristian Dobrescu.
În suflanta, sansa se joaca în câteva secunde: softul permite o treapta „rapida” si una mai „lunga” de extragere: amestecarea poate dura, în functie de setare, circa 4 secunde sau 8 secunde, ne spune coordonatorul tehnic, Emil Zamfir. „Presetarea o fac, periodic – la circa un an – cei de la Editec”, adauga el.
Ramâne, totusi, neclar, daca aceste presetari pot fi modificate manual de reprezentantii Loteriei, în functie de „necesitati”. Printre rânduri, deducem ca acest lucru este posibil: în cazul extragerii vorbim despre un control al jetului de aer, al greutatii si al „jocului” bilelor dat de distributia stratului de vopsea, care poate permite un control eficient al numerelor extrase. Trebuie spus ca în interiorul fiecarei bile din cele 49 exista o tablita de indentificare cu un cod format din 22 cifre, cod citit de suflanta care apare automat pe monitor. Fiecare bila, înainte de a fi introdusa în suflanta, trebuie sa fie verificata cu sistemul producatorului. Acesta are 3 inele prin care trebuie sa treaca fiecare bila. Primul inel citeste bila, astfel încât aceasta sa fie din acelasi set cu celelalte, inelul al doilea verifica dimensiunile si al treilea greutatea.
Citeste mai departe pe puterea.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!