Cum putem deveni infractori fara sa stim?
Art. 301 NCP
”(1) Fapta functionarului public care, în exercitarea atributiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la 
luarea unei decizii prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru sotul sau, pentru o ruda ori pentru un afin pâna la gradul II inclusiv sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de munca în ultimii 5 ani sau din partea careia a beneficiat ori beneficiaza de foloase de orice natura, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica în cazul emiterii, aprobarii sau adoptarii actelor normative”.
Art. 308 NCP
”Dispozitiile art. 289-292, 295, 297-301 si 304 privitoare la functionarii publici se aplica în mod corespunzator si faptelor savârsite de catre sau în legatura cu persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o însarcinare de orice natura în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricarei persoane juridice.
(2) În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime”.
Nu ne propunem în niciun fel sa discutam despre incriminarea conflictului de interese în cazul functionarilor publici. Am analizat textul înca de la aparitia sa în 2006 si am relevat aspectele sale pozitive, dar si eventualele critici cu privire la forma textului. Totodata, am avertizat înca din 2007 ca incriminarea conflictului de interese va produce efecte majore în ceea ce priveste administratia din România, în sens larg. Acum conflictul de interese a devenit o problema fierbinte a României, situata între nevoile unei societati oneste, care doreste aplicarea textelor, si realitatea româneasca în care, ascunsa sub argumentatia corecta a unor consecinte injuste ale textului, s-a încercat relativ recent chiar eliminarea sa.
Sunt multe dosare pe rol ce vizeaza managerii institutiilor de cultura care au fost remunerati pentru prestatii artistice în cadrul institutiei de cultura în care erau manageri. Nu discutam despre faptul daca solutiile de achitare sau de condamnare sunt juste sau nu, ci precizam asta doar ca si ”impresie artistica”. Este cel putin ciudat ca primii vizati de text sa fie oamenii de cultura. În Franta, de unde a fost copiat textul, primii vizati au fost alesii locali, cei din finantele publice, magistratii, în timp ce oamenii de cultura au fost “lasati în pace”.
Dar sa revenim la NCP care, fara nicio pregatire psihologica, prevede expres ca textul de incriminare al conflictului de interese se aplica si asa numitilor functionari privati, adica acelor persoane ce nu intra sub definitia art. 175 NCP care defineste notiunea de functionar public.
Nu întelegem ratiunea pentru care statul trebuie sa rezolve eventualele conflicte de interese în mediul privat. Daca aplicam noul text de incriminare, înseamna ca un director al unui SRL nu îsi va putea angaja rudele în firma pe care o conduce, chiar si daca este exclusiv firma lui, el fiind asociat unic.
Ca absurdul sa fie pâna la capat, art. 308 NCP stabileste practic ca functionarul privat (asa cum era cunoscut în doctrina) este definit ca fiind … ”persoana care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o însarcinare de orice natura … în cadrul oricarei persoane juridice”.
Ce însemna în concret persoana care exercita o însarcinare remunerata sau nu în cadrul unei persoane juridice nu se stie, sintagma fiind un concept elegant, dar imprecis. Cel putin textul anterior prevedea un criteriu mai clar, respectiv ca functionarul privat era salariatul unei persoane juridice. Daca persoana în cauza nu era salariat, persoana nu era considerata functionar privat în planul dreptului penal si, pe cale de consecinta, acesteia nu i se aplicau textele de incriminare din cadrul Infractiunilor de serviciu sau în legatura cu serviciul, la care facea trimitere art. 258 C penal anterior.
În NCP (acesta este avertismentul!!) art. 308 prevede expres ca infractiunea de conflict de interese se aplica si în mediul privat, desi nu exista nici o justificare criminologica sau macar vreun model din dreptul comparat în acest sens. Spre exemplu, în Germania nu exista un text echivalent al conflictului de interese, nici macar în cazul functionarului public, o eventuala fapta fiind sanctionata pe alte texte de incriminare, doar daca prin respectiva conduita este prejudiciata institutia publica. Ca absurdul sa fie ”si mai absurd”, NCP nu ne mai ofera niciun element obiectiv de delimitare a functionarului ”privat” (fostul salariat al persoanei juridice) de persoana care nu este functionar „privat” .
Daca vom interpreta textul articolului 308 de o maniera restrictiva, asa cum ar fi firesc, delimitarea este la dispozitia organelor judiciare care pot decide, cum si când doresc, daca o anumita fapta constituie sau nu conflict de interese.
Pentru a usura exercitiul celor care doresc sa gaseasca comportamente infractionale generate de noul text al art. 308 NCP, care sunt cel putin criticabile, daca nu absurde, am adaptat textul art. 301, obtinând urmatorul continut:
”Fapta … persoanei care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o însarcinare de orice natura … în cadrul oricarei persoane juridice … care, în exercitarea atributiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru sotul sau, pentru o ruda ori pentru un afin pâna la gradul II inclusiv sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de munca în ultimii 5 ani sau din partea careia a beneficiat ori beneficiaza de foloase de orice natura, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica”.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!