Recuperarea prejudiciilor cauzate prin taieri ilegale de arbori – Competenta de solutionare si admisibilitatea actiunilor formulate
Procurorul General al României, Tiberiu-Mihail Nitu, a sesizat Înalta Curte de Casatie si Justitie cu recurs în interesul legii întrucât la nivelul instantelor s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la 
interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 58 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobata cu modificari prin Legea nr. 427/2001, raportat la dispozitiile 254 din Codul muncii, republicat (fost art. 270 din Codul muncii), art. 84 lit. a), art. 85 alin. (1) si (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata si art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalitatilor de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora, aprobata cu modificari prin Legea nr. 84/2007 în referire la competenta de solutionare si admisibilitatea actiunilor formulate de Regia Nationala a Padurilor – ROMSILVA prin directiile silvice împotriva personalului silvic contractual cu atributii de paza a padurilor, pentru recuperarea prejudiciilor cauzate prin taieri ilegale de arbori.
Optica jurisprudentiala
Urmare a sesizarii nr.1391/I/A/22 din 18 aprilie 2013 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel Bacau, transmisa cu adresa nr. 2/SU/2013 din 25 aprilie 2013 a Înaltei Curti de Casatiei si Justitie, s-a procedat la verificarea jurisprudentei la nivelul întregii tari, constatându-se ca, în solutionarea actiunilor formulate în temeiul dispozitiilor art. 254 din Codul muncii, republicat (fost art. 270 din Codul muncii) de Regia Nationala a Padurilor – ROMISLVA prin directiile silvice împotriva personalului silvic contractual cu atributii de paza a padurilor, pentru recuperarea, în conditiile art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 85/2006, a prejudiciilor cauzate prin taieri ilegale de arbori, nu exista un punct de vedere unitar atât sub aspectul competentei instantelor de contencios administrativ ori a celor specializate în solutionarea conflictelor de munca, cât si asupra admisibilitatii acestor actiuni, astfel:
1. Într-o prima orientare, s-a considerat ca judecarea acestor cereri este de competenta jurisdictiei muncii, potrivit dispozitiilor Titlului XII din Codul muncii, republicat. Aceste instante au considerat si ca actiunile sunt admisibile, astfel încât au examinat pe fond cauzele cu care au fost învestite.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!