Cum apreciaza instantele din Romania sentimentul de stabilitate al minorului
De foarte multe ori sentimentul de stabilitate al minorului este citat de catre instantele din România ca argument în favoarea pastrarii unui program de legaturi minimal între copil si parintele nerezident. În mod gresit instantele afirma ca sentimentul de stabilitate al minorului ar fi legat de prezenta sa continua într-un anume spatiu geografic, general legat strict de locuinta parintelui rezident cu care copilul ar fi „obisnuit” si pe care daca minorul al parasi-o prea des, conform opiniilor instantei, aceasta ar crea un disconfort copilului. Aceste idei inoculate probabil de catre specialistii INM în mintea judecatorilor de minori nu au nici un fundament stiintific. Exista, din contra, studii psihologice de marca care arata ca sentimentul de stabilitate al minorului este mai degraba legat de predictibilitatea, accesul regulat si continuu al copilului la principalele figuri de atasament : mama, tatal, bunicii, unchii si matul
Toate studiile moderne privitoare la psihologia copiilor aflati în divort concura privitor la aspectul ca ”sentimentul de stabilitate emotionala” a copilului nu înseamna ca acesta trebuie sa petreaca majoritatea timpului cu un parinte (fie el principala figura de atasament) într-o singura locuinta ci înseamna ca este necesar ca minorul sa aiba interactiuni ample, regulate, frecvente cu ambele figuri de atasament, adica si cu parintele nerezident.
Faptul ca minorii locuiesc permanent cu figura principala de atasament nu înseamna ca relatia cu cealalta figura de atasament trebuie redusa la o interactiune simbolica de doar un week-end la fiecare 14 zile.
Studiul cercetatoarei Joan B. Kelly explica ca “taierea” legaturilor de atasament dintre copil si cea de a doua figura de atasament (parintele nerezident) are repercusiuni serioase asupra dezvoltarii psiho-emotionale a copiilor. Ofer instantei câteva citate pe care le consider edificatoare si care vin în sprijinul cererii mele de a-mi încuviinta permite o interactiune mai larga cu copiii:
”Perioadele petrecute peste noapte cu parintele nerezident (incluzând aici si perioada din timpul zilei când copilul doarme la prânz) sunt foarte importante din punct de vedere psihologic nu numai pentru bebelusi, dar si pentru toti copiii cu vârste mici. Serile si noptile petrecute cu celalalt parinte reprezinta ocazii pentru activitati cruciale de interactiune sociala si educare/formare, printre care îmbaiatul, alinarea durerilor sau a nelinistilor, ritualul mersului la culcare, linistirea copilului când se trezeste peste noapte, precum si sentimentul de garantie si siguranta pe care îl creeaza posibilitatea de a se cuibari în bratele parintelui când se trezeste dimineata, activitati ce nu sunt posibile în cadrul vizitelor de câteva ore”. (citat din Studiul Kelly & Lamb, 2000, fila 177 fata si verso, vol. 3)
”Alte avantaje pe care le ofera timpul petrecut peste noapte la unul dintre parinti includ: combinarea în cote normale a timpului “real” si a timpului liber atunci când parintele beneficiaza de perioade extinse de educare si îngrijire, posibilitatea de a fi la curent cu schimbarile constante si complexe survenite în dezvoltarea copilului, ocazii pentru o disciplina si o educare eficiente – trasaturi esentiale ale unei bune activitati de îngrijire si educare, precum si posibilitatile de reconectare cu copilul într-un mod semnificativ. Prin opozitie, vizitele scurte, de câteva ore, le reamintesc copiilor ca parintele care îl viziteaza exista, dar nu le furnizeaza varietatea de activitati de îngrijire si educare care sa fixeze în mintea lor relatia cu parintele respectiv.” (citat din Studiul Kelly & Lamb, 2000, fila 177 verso, vol. 3)-
„Kelly si Lamb (2003) au concluzionat ca „exista dovezi substantiale ca copiii sunt mai în masura de a-si atinge potentialul lor psihologic atunci când pot sa dezvolte si sa mentina relatii semnificative cu ambii parinti, indiferent daca cei doi parinti traiesc sau nu împreuna (p.196)” (citat din articolul Mutarea copiilor dupa divort si interesul superior al copilului: Dovezi noi si consideratii juridice, publicat în Journal of Family Psychology 2003, Vol. 17, No. 2, 206 –219 – autori Braver, Ellman si Fabricius)
Dar aceste opinii sunt împartasite si de alti cercetatori din care citam, ne-exaustiv câteva concluzii:
”Familia este primul mediu în care copilul experimenteaza relatii si el va dezvolta relatii în afara acestui mediu pornind de la modelele pe care le-a preluat de aici. De aceea, un copil are nevoie de legaturi emotionale stabile, de sentimentul apartenentei neconditionate la un grup de persoane (în esenta, familia sa), de un mediu securizant care sa-i permita experiente normale de viata. (citat din manualul Rolul si responsabilitatile judecatorilor si procurorilor în protectia si promovarea drepturilor copiilor, pag. 20, editat de ANPDC)
”Aceasta cerinta de a locui într-o singura locatie (stabilitate geografica) asigura numai un tip de stabilitate. La copiii de vârste mici (si chiar si la ceilalti de vârste mai mari) stabilitatea este data si de sosirile si plecarile predictibile ale ambilor parinti, de programul fix de hranire si mers la culcare, de îngrijirea adecvata si sustinuta, de afectiune si acceptare (Kelly, 1997).” (citat din Studiul Kelly & Lamb, 2000, disponibil la dosar, fila 177, vol. 3)
”Protectia minorului este asadar garantata nu de stabilitatea geografica ( modelul de rezidenta ce implica a locui preponderent cu un parinte), ci de posibilitatea de a se bucura în mod flexibil în viata cotidiana de prezenta responsabila a ambilor parinti.” (Citat din scrisoarea adresata de catre Ordinul Psihologilor din Italia Senatului Italian cu ocazia propunerilor de modificare a legii privind custodia, 8 Noiembrie 2011- Anexa C, pagina 4/10)
“Tatal si mama sunt figuri importante de atasament care au rol decisiv în dezvoltarea emotionala si sociala a copilului, atât timp cat calitatea interactiunilor lor va conditiona calitatea relatiilor sociale. Înca din primele zile de viata, relatia mama-copil este deosebita. O familie ideala este atunci când mama este iubitoare iar tatal este apropiat de copii, dar nu excesiv, puternic dar nu dominator, iubitor dar nu seducator, un tata care îngrijeste dar care da si autonomie copilului”. (Articol Familia, prima scoala a sentimentelor, articol de Ana Maria Dragan)
Nu exista nicio dovada ca schimbarea domiciliului în cadrul custodiei comune este stresanta pentru copii.
În interviuri copiii afirma ca schimbarea domiciliului este benefica pentru un mai bun contact cu parintii lor. (Neugehbauer 1989; Smart et al. 2001; Haugen 2010)
ARPCC este extrem de satisfacuta, în acest sens, de concluziile avizului CSM la proiectul de modificare a legii 272/2004 (legea 257/2013) care afirma cât se poate de clar ca:
”Stabilitatea locuintei este foarte importanta pentru sentimentul de siguranta, pentru continuitatea vietii sociale a copilului si pentru continuitatea procesului educativ, dar nu este mai puternica decât alte criterii. În acelasi fel, flexibil si coroborat cu alte aspecte, trebuie abordata si apropierea locuintei parintelui de scoala sau gradinita” (avizul CSM nr. 600 din 03.07.2012)
Consideram ca acest aviz, care reprezinta prima recunoastere oficiala de catre Justitie a necesitatii de largire a programelor de legaturi personale dintre copil si parintele nerezident va deschide calea catre decizii judecatoresti care sa implice, în mod standard, interactiuni regulate, frecvente si de calitate (care sa implice, adica, mai multe nopti în care copilul sa fie gazduit peste noapte la domiciliul parintelui nerezident) dintre copil si parintele nerezident în linie cu recomandarea nr. 1 a ARPCC.
Recomandam tuturor avocatilor care sunt implicati în procese de stabilire a programelor de legaturi personale sa sustina în fata instantei, pentru clientii lor, necesitatea implementarii acestor programe largi de legaturi personale de natura a sustine filozofia autoritatii parintesti comune. Recomandam fiecarui parinte care accepta sa ceara minimal astfel de programe instantei ca cerere subsidiara, în cazul în care instanta nu va stabili locuinta copilului la acel parinte. Recomandam de asemenea parintilor si specialistilor sa printeze si sa depuna la dosarul cauzei studiile citate mai sus (ele se pot descarca, în limba româna, din biblioteca ARPCC – www.arpcc.ro/biblioteca) precum si recomandarea nr. 1 a ARPCC (www.arpcc.ro/recomandari).
Codin Baltagan, ARPCC
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!