Opinie judecatori CCR cu privire la numarul mare de ordonante de urgente emise de Guvern: Este imposibil ca statul roman sa se confrunte cu situatii extraordinare o data la doua sau trei zile
Stefan Minea si Daniel Morar, judecatori ai Curtii Constitutionale a României, sustin ca problema respectarii art.115 alin.(4) din Constitutie devine una sistemica, din moment ce în ultimul an – 2013 – au fost adoptate 117 ordonante de urgenta, si ca este imposibil ca statul român sa se confrunte cu situatii extraordinare o data la trei zile sau chiar o data la doua zile, aratând ca în 2008 au fost adoptate 230 de OUG.
„Legiuitorul delegat ar trebui sa manifeste o mai mare atentie atunci când apeleaza la un instrument legislativ exceptional (ordonanta de urgenta) pentru a nu îl transforma într-unul ordinar/ general”, sustin cei doi într-o opinie concurenta.
CCR a publicat motivarea deciziei prin care a admis în 5 februarie sesizarea PDL si PP-DD si a constatat ca este neconstitutionala Legea de aprobare a OUG 77/2013 pentru stabilirea unor masuri privind asigurarea functionalitatii administratiei publice locale, a numarului de posturi si reducerea cheltuielilor la institutiile si autoritatile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor.
Stefan Minea si Daniel Morar, semnatarii opiniei concurente la decizie, considera ca ar fi fost necesara efectuarea controlului de constitutionalitate si prin raportare la art.115 alin.(4) din Constitutie, text, de asemenea, nesocotit atât de legiuitorul delegat (Guvernul), cât si de cel originar (Parlamentul).
Potrivit jurisprudentei Curtii referitoare la art.115 alin.(4) din Constitutie, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta în urmatoarele conditii, întrunite în mod cumulativ: existenta unei situatii extraordinare; reglementarea acesteia sa nu poata fi amânata; urgenta sa fie motivata în cuprinsul ordonantei.
În opinia lor, situatiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun si au un caracter obiectiv, în sensul ca existenta lor nu depinde de vointa Guvernului, care, în asemenea împrejurari, este constrâns sa reactioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonantei de urgenta.
Cei doi judecatori arata ca, în acceptiunea Deciziei nr.258 din 14 martie 2006, ‘inexistenta sau neexplicarea urgentei reglementarii situatiilor extraordinare, […] constituie în mod evident o bariera constitutionala în calea adoptarii de catre Guvern a unei ordonante de urgenta în sensul aratat. A decide altfel înseamna a goli de continut dispozitiile art.115 din Constitutie privind delegarea legislativa si a lasa libertate Guvernului sa adopte în regim de urgenta acte normative cu putere de lege, oricând si – tinând seama de împrejurarea ca prin ordonanta de urgenta se poate reglementa si în materii care fac obiectul legilor organice – în orice domeniu’.
Judecatorii precizeaza ca, din analiza notei de fundamentare si a preambulului OUG 77/2013, precum si a expunerii de motive a legii de aprobare a acesteia, nu reies, într-o maniera cuantificabila, elementele de fapt sau obiective ale situatiei extraordinare, situatia indicata fiind una obisnuita ce a rezultat ca urmare a intervenirii în timp a unor acte normative succesive (începând cu 2009) si reprezentând expresia unei optiuni specifice a Guvernului de adoptare a unor masuri în domeniul ce face obiectul ordonantei de urgenta.
„De asemenea, se remarca faptul ca nu se specifica interesul public ce este lezat ca urmare a neadoptarii ordonantei de urgenta, expresii de genul ‘îndeplinirea cu eficienta a atributiilor institutionale’, ‘necesitatea eliminarii riscului’ sau ‘necesitatea asigurarii functionalitatii autoritatilor administratiei publice locale’ nu pot decât sa duca la concluzia ca aceste masuri ar fi necesare si oportune, si nu ca, în lipsa acestora, ar fi iminenta afectarea grava a interesului public. Asadar, situatia avuta în vedere de Guvern nu poate fi calificata ca fiind una extraordinara, astfel încât, pe cale de consecinta, nu se poate sustine nici existenta unei urgente în adoptarea reglementarii criticate. Din contra, motivele care au stat la baza adoptarii ordonantei de urgenta sunt unele de oportunitate, care, în mod evident, nu pot fi invocate pentru adoptarea unei ordonante de urgenta”, afirma Stefan Minea si Daniel Morar.
Ei subliniaza ca nimic nu împiedica Guvernul sa initieze un proiect de lege care sa urmeze procedura de adoptare prevazuta la art.75-76 din Constitutie.(AS – autor: Madalina Cochinescu, editor: Cristina Tatu), agerpres.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!