Cursul de schimb diferit la acordarea si rambursarea unui imprumut – Concluziile avocatului general CJUE
Aplicarea la deblocarea unui împrumut în moneda straina a unui curs de schimb diferit de cel aplicabil rambursarii împrumutului poate fi abuziva, potrivit avocatului general Nils Wahl de la Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE).
În 29 mai 2008, Kásler si Káslerné Rábai au încheiat cu o banca maghiara un contract de împrumut ipotecar într-o moneda straina. Banca le-a acordat celor doi un împrumut în valoare de 14.400.000 de forinti maghiari (HUF), ceea ce reprezinta aproximativ 46.469 de euro. Echivalentul în franci elvetieni (CHF) a fost stabilit la 94.240,84 CHF. Potrivit contractului, în afara de cuantumul împrumutului, dobânzile aferente, cheltuielile de administrare, precum si dobânzile de întârziere si celelalte cheltuieli se stabilesc în franci elvetieni, se arata într-un comunicat al CJUE..
„Contractul prevedea de asemenea ca stabilirea cuantumului în CHF al împrumutului se efectua pe baza cursului de schimb la cumparare al acestei monede aplicat de banca în ziua deblocarii fondurilor. Totusi, potrivit contractului, cuantumul în HUF al fiecarei rate lunare care trebuia platita se calcula, în ziua anterioara scadentei, pe baza cursului de schimb aplicat de banca la vânzarea CHF”, conform sursei citate.
Sotii Kásler au contestat în fata instantelor maghiare clauza care permitea bancii calcularea ratelor lunare exigibile pe baza cursului de schimb la vânzarea francilor elvetieni.
„Desi astfel de clauze pot fi considerate a priori ca se înscriu în obiectul principal al unui contract de împrumut încheiat în moneda straina, este totusi de competenta instantei nationale sa determine daca consumatorii au fost în masura sa înteleaga ca s-au expus la o cheltuiala suplimentara din cauza diferentei dintre cele doua cursuri de schimb”, se precizeaza în comunicatul de presa de miercuri al CJUE.
Directiva europeana privind clauzele abuzive prevede ca nu este posibila aprecierea caracterului abuziv al clauzelor care definesc obiectul principal al contractului, în masura în care sunt exprimate în mod clar si inteligibil, arata CJUE.
În acest context, avocatul general Wahl precizeaza ca, pentru a stabili ce constituie obiectul principal al contractului, trebuie sa se determine în fiecare caz prestatia sau prestatiile care trebuie considerate în mod obiectiv esentiale în economia generala a contractului.
„Asadar, trebuie sa se examineze daca clauzele în discutie fac parte în mod intrinsec dintre prestatiile care definesc contractul, asa încât, în lipsa unei astfel de clauze, contractul si-ar pierde una dintre caracteristicile sale fundamentale sau chiar nu ar putea continua sa existe pe baza celorlalte prevederi contractuale”, sustine avocatul.
Avocatul general Wahl considera ca, în ceea ce priveste un contract încheiat în moneda straina, clauzele care determina cursurile de schimb aplicabile intra, la fel ca si cele privind punerea la dispozitie a capitalului si plata dobânzilor, în sfera obiectului principal al contractului. „Astfel, ele constituie unul dintre elementele esentiale ale mecanismului de împrumut în moneda straina, dat fiind ca lipsa lor ar face imposibila executarea contractului”, arata Wahl.
În ceea ce priveste problema daca aceste clauze au fost redactate în mod clar si inteligibil, avocatul general considera ca examinarea acestui criteriu nu ar trebui sa se limiteze la aspectul pur redactional al clauzelor.
„Claritatea si caracterul inteligibil al unei clauze contractuale trebuie sa permita consumatorului sa dispuna de informatiile cu ajutorul carora va fi în masura sa aprecieze avantajele si inconvenientele încheierii contractului si riscurile pe care si le asuma prin acea operatiune. Asadar, consumatorul trebuie sa înteleaga nu numai continutul unei clauze, ci si obligatiile si drepturile aferente acesteia”, spune Wahl în comunicatul de presa al curtii.
În plus, avocatul general apreciaza ca, în ipoteza în care suprimarea unei clauze abuzive ar face contractul neexecutabil, la fel ca în speta, directiva nu se opune ca instanta nationala sa înlocuiasca clauza incriminata cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv, atunci când o astfel de înlocuire este posibila în temeiul dreptului national.
„O asemenea abordare permite atingerea obiectivului directivei, care consta în special în restabilirea echilibrului între parti, mentinând în acelasi timp, în masura posibilului, validitatea contractului în întregime. Daca o astfel de înlocuire nu ar fi posibila si daca instanta ar fi obligata sa anuleze contractul, caracterul descurajator al sanctiunii nulitatii, precum si obiectivul de protectie a consumatorului ar risca sa fie compromise. În speta, o asemenea anulare va avea consecinta ca întreaga suma din împrumut care mai este datorata va deveni scadenta. Or, aceasta este de natura sa depaseasca capacitatile financiare ale consumatorului si, prin urmare, sa îl penalizeze pe acesta mai degraba decât pe împrumutator, care, fata de aceasta consecinta, ar putea sa nu fie interesat sa evite inserarea de astfel de clauze în contractele sale”, mai spune Wahl.
Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie. Misiunea avocatilor generali este de a propune curtii o solutie juridica în cauza care le este atribuita. Otilia Ciocan, mediafax.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!