Infractiunea de influentare a declaratiilor in noul Cod Penal
Notiune. Cuprinsa în capitolul XI – Infractiuni contra înfaptuirii justitiei.
Cuprinsul articolului 272 NCP înglobeaza infractiunile incriminate de precedentul Cod penal în art. 261 si 261 indice 1, asadar încercarea de a determina marturia mincinoasa si împiedicarea participarii în proces.
”Art. 272 (1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin alta fapta cu efect vadit intimidant, savârsita asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, sa nu sesizeze organele de urmarire penala, sa nu dea declaratii, sa îsi retraga declaratiile, sa dea declaratii mincinoase ori sa nu prezinte probe, într-o cauza penala, civila sau în orice alta procedura judiciara, se pedepseste cu închisoarea de la unu la 5 ani. Daca actul de intimidare sau corupere constituie prin el însusi o infractiune, se aplica regulile privind concursul de infractiuni.
(2) Nu constituie infractiune întelegerea patrimoniala dintre infractor si persoana vatamata, intervenita în cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângere prealabila sau pentru care intervine împacarea.”
Obiect. Cel juridic este reprezentat de buna functionare a justitiei si, în ansamblu, de societate si de ordinea juridica pe care o reclama functionarea propice a acesteia, a statului de drept. Aceasta concluzie este impusa atât de continutul articolului cât si de asezarea acestuia în cod, în capitolul privind infractiunile contra înfaptuirii justitiei. Or, justitia fiind stâlpul functionarii democratice a societatii, una dintre cele 3 puteri în stat si singura care poate media între celelalte puteri, reclama ea însasi o protectie adecvata, astfel încât rolul ei, enuntat mai sus, sa nu fie afectat, asa încât asezarea acesteia în arhitectura institutionala a unui stat democratic sa nu fie pusa sub semnul indoielii. Asadar, obiectul juridic al acestei infractiuni este dat de societate, în ansamblu, si de functionarea corecta a justitiei, în particular.
Obiectul material al acestei infractiuni nu este concretizat întrucât buna functionare a justitiei reprezinta un deziderat si un scop comun pentru (aproape) întreaga societate si nu poate fi circumscrisa unui obiect material propriu-zis.
Subiecti : Subiectul activ al infractiunii de influentare a declaratiilor este unul general, asa încât orice persoana poate savârsi aceasta infractiune. Concluzia se impune fata de formularea articolului, unde nu se cere nicio calitate speciala a faptuitorului, nici sa fie parte în proces sau sa aiba un interes specificat.
Subiectul pasiv al infractiunii este de asemenea unul general, însa acest lucru este, de data aceasta, specificat expres de catre legiuitor, prin formularea „indiferent de calitatea acesteia”, neavând, asadar, relevanta daca persoana respectiva este martor, expert, interpret sau persoana vatamata sau orice alta persoana. Alegând sa incrimineze aceasta fapta în modalitatea atât de generala în care poate fi savârsita de orice persoana, asupra oricarei persoane, legiuitorul a vrut sa acopere fiecare situatie care ar putea aparea în practica si sa evite interpretarile care, inevitabil, ar fi aparut daca textul avea o formulare de tipul unei enumerari a persoanelor care pot sa savârseasca infractiunea si a persoanelor asupra carora se poate savârsi infractiunea. S-a evitat, astfel, riscul unei interpretari cu rea-credinta care sa scoata din sfera de incidenta a textului incriminator anumite persoane.
Latura obiectiva. Elementul material al infractiunii îl constituie actiunea de a încerca sa determine sau de a determina o persoana :
– sa nu sesizeze organele de urmarire penala
– sa nu dea declaratii
– sa îsi retraga declaratiile
– sa dea declaratii mincinoase
– sa nu prezinte probe.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!