Timbrul de mediu. Incompatibilitatea OUG nr. 9/2013 cu dispozitiile art. 110 TFUE
Solutia legislativa actuala a fost una îndelung dezbatuta de catre legiuitor, urmarindu-se în principal gasirea unei formule legislative care sa nu mai contina deficientele vadite a celor anterioare (care instituiau o clara diferenta de tratament în favoarea produselor nationale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – si cele importate – care erau supuse acestor sarcini). Astfel, prin O.U.G. nr. 9/2013 legiuitorul a încercat înlaturarea vaditei diferente de 
tratament fiscal fata de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulatie în România si produsele nationale, prin stabilirea faptului ca timbrul de mediu se va datora si pentru produsele nationale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevazute de reglementarile anterioare (art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 9/2013), precum si pentru acele autovehicule pentru care chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele carora li s-au efectuat aceste prelevari de natura fiscala au obtinut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4, alin. (1), lit. d) din O.U.G. nr. 9/2013).
În ceea ce ne priveste, consideram ca, cel putin dintr-un punct de vedere, reglementarea actuala cuprinsa în O.U.G. nr. 9/2013 privind timbru de mediu nu se afla în consonanta cu dispozitiile art. 110 T.F.U.E. în ceea ce priveste autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulatie în România[1].
Astfel, având în vedere dispozitiile art. 110 T.F.U.E.[2] normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vânzarea autovehiculelor second-hand nationale, descurajând corelativ importul de vehicule second-hand interne, aceasta fiind concluzia C.J.U.E. exprimata în cauza C-402/09, Ioan Tatu, precit.
Cu toate acestea, apreciem ca acelasi efect favorizant fata de produsele nationale îl prezinta si dispozitiile O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, cel putin în raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene. Chiar daca aceasta diferenta de tratament fiscal dintre bunurile indigene si cele importate este mai subtila decât cea generata de catre reglementarile anterioare, apreciem ca existenta sa nu poate fi negata iar dispozitiile art. 110 T.F.U.E. impun, astfel cum s-a subliniat în doctrina de specialitate, o neutralitate a fiscalitatii în raportul dintre bunurile interne si cele importate[3].
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!