CSM a avizat negativ modificarea legii CCR privind suspendarea judecarii cauzei pe perioada solutionarii exceptiilor
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avizat negativ, în sedinta de joi, cu unanimitate de voturi, propunerea legislativa de modificare a Legii 47/1992 de functionare a Curtii Constitutionale a României (CCR) care prevede reintroducerea dispozitiilor privind suspendarea judecarii cauzei, aflata pe rolul instantelor de drept comun, pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate. Anterior, Directia Legislatie a CSM a apreciat ca nu se justifica avizarea favorabila a propunerii legislative.
În 18 noiembrie 2013, secretarul general al Parlamentului a înaintat CSM, spre avizare, propunerea legislativa a unor deputati UDMR pentru modificarea si completarea Legii 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
Una dintre modificari vizeaza suspendarea ope legis a judecarii cauzei pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, însa Directia Legislatie considera ca aceasta nu este întemeiata, în primul rând din perspectiva istoricului dispozitiilor.
„Astfel, în forma initiala a legii, art. 23 alin. (6) teza I prevedea ca ‘în perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, instanta poate dispune, prin încheiere motivata, suspendarea judecatii’. Prin Legea 138/1997 au fost modificate aceste dispozitii, prevalându-se suspendarea de drept a cauzei pe perioada solutionarii exceptiei – art. 23 alin. (5). Ulterior, prin Legea 177/2010, s-a prevazut abrogarea alin. (5) al art. 29, referitor la suspendarea obligatorie a cauzei”, mentioneaza Directia Consiliului.
Prin aceeasi lege s-a introdus, corelativ, un nou caz de revizuire a hotarârilor atât în materie civila, cât si în materie penala.
În document, se reaminteste ca dispozitiile Legii 177/2010, prin care au fost eliminate prevederile referitoare la suspendarea de drept a judecarii cauzei, au fost supuse controlului CCR a priori, care prin decizia nr. 1106/2010 a respins obiectia de neconstitutionalitate formulata. Atunci, Curtea a retinut, printre altele, ca optiunea legiuitorului în sensul abrogarii masurii suspendarii de drept se întemeiaza pe faptul ca invocarea exceptiilor de catre parti este folosita de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. Numarul extrem de ridicat al dosarelor aflate pe rolul CCR ca urmare a invocarii frecvente a exceptiilor determina ca solutionarea acestora sa dureze extrem de mult, în detrimentul celeritatii judecatii cauzelor.
„Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual si arbitrariul într-o forma care nu poate fi sanctionata, atâta vreme cât suspendarea procesului este privita ca o consecinta imediata si necesara a exercitarii liberului acces la justitie. Astfel, scopul primordial al controlului de constitutionalitate – interesul general al societatii de a asana legislatia în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstitutionalitate – a fost pervertit într-un scop eminamente personal, al unor parti litigante care au folosit exceptia de neconstitutionalitate drept pretext pentru amânarea solutiei pronuntate de instanta în fata careia a fost dedus litigiul”, arata Directia Legislatie a CSM.
În acelasi punct de vedere se precizeaza ca cealalta modificare propusa vizeaza, referitor la controlul posterior al legilor si ordonantelor, trimiterea obligatorie a tuturor exceptiilor la CCR, urmând ca verificarea admisibilitatii acestora sa se faca de catre judecatorul raportor, si nu de instanta, motivat de împrejurarea ca ”judecatorul de drept comun nu are atributii de jurisdictie constitutionala”. De asemenea, se propune ca, în masura în care judecatorul raportor considera ca exceptia este vadit nefondata sau încalca prevederile art. 29 alin. (1), (2) si (3), sa-l înstiinteze pe presedinte pentru convocarea completului de judecata, care va putea hotarî, cu unanimitate de voturi, sa respinga exceptia, fara citarea partilor.
„În opinia noastra, modificarea nu se justifica. (… ) Este neîndoielnic ca, în România, potrivit dispozitiilor constitutionale si legale, competenta de ‘a spune dreptul’ în materie de constitutionalitate, deci de a hotarî în cauza, apartine numai Curtii Constitutionale. (…) Instantelor de drept comun nu le revine o astfel de competenta, ele fiind însa abilitate a functiona ca un filtru al exceptiilor. (…) Aceasta procedura nu face însa posibila respingerea sau admiterea exceptiei de neconstitutionalitate de catre instanta judecatoreasca, ci doar pronuntarea, în situatiile date, asupra oportunitatii sesizarii Curtii Constitutionale „, se arata în document.
Sursa citata precizeaza ca verificarile instantei au un caracter formal, singura care implica o apreciere ce are însa la baza date obiective fiind cea referitoare la legatura exceptiei cu solutionarea cauzei.
„În opinia noastra, este însa firesc ca aceasta verificare sa fie facuta de catre instanta învestita cu solutionarea cauzei, care cunoaste cel mai bine continutul dosarului, iar nu de judecatorul CCR desemnat ca raportor”, mai spune Directia Legislatie.(AS – autor: Madalina Cochinescu), agerpres.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!