Ce propune sistemului judiciar noua conducere a CSM?
La 6 ianuarie 2014, Plenul CSM a ales noua conducere a institutiei ce constituie „garantul independentei justitiei”; competitorii (în spiritul democratiei ciuntite de la noi, chiar au existat mai multe candidaturi pentru un post) au întocmit proiecte privind exercitarea la functiile vizate, care au fost publicate pe site-ul CSM conform unei bune practici deja stabilite – a se vedea alegerile din ianuarie 2013 – chiar în dimineata zilei în care, pe ordinea de zi a Plenului, figura si aceasta problema.
Dupa ce s-au desfasurat alegerile, am citit lucrarile multumita carora posturile de presedinte si vicepresedinte CSM nu mai sunt vacante.
Ma întreb daca multi dintre colegii mei magistrati au avut timpul sau dorinta de a face acest demers, cert fiind ca, prin modul de publicare a proiectelor, autorii lor fie nu au dorit aceasta (si atunci este greu de acceptat ca aceste persoane sunt lideri reprezentativi ai judecatorilor si procurorilor) fie, daca nu au urmarit-o, au acceptat aceasta consecinta (si atunci este si mai dificil de admis ca noii conducatori vor lucra vreodata pentru colegii lor – mereu când întâlnesc asemenea conjuncturi care presupun folosirea termenului de „coleg”, îmi amintesc de fabula lui Grigore Alexandrescu „Câinele si catelul”).
Si continui întreprinderea interogativa prin a pune la îndoiala posibilitatea (ipotetica, desigur) ca noua conducere sa actioneze în numele colectivitatii magistratilor, când în continutul proiectelor se invoca „cresterea transparentei în activitatea CSM” si „consolidarea relatiilor profesionale cu institutiile si autoritatile publice direct implicate sau cu atributii decizionale în ceea ce priveste înfaptuirea actului de justitie, cu asociatiile profesionale ale magistratilor judecatori si procurori, alte asociatii care concura la înfaptuirea actului de justitie” (semnele diacritice din cuprinsul acestor citate sunt adaugate de mine) si respectiv „încurajarea reprezentarii asociatiilor profesionale ale magistratilor pentru participarea la sedintele comisiilor” sau „o comunicare coerenta, unitara si activa, bazata pe principiul transparentei, parteneriatului si cooperarii functionale”, dar depunerea candidaturilor si publicarea proiectelor demonstreaza ca autorii au taria convingerilor contrarii celor predicate (si aceasta în conditiile în care, atât UNJR cât si AMR, au cerut aducerea la cunostinta publica a intentiilor de candidatura si proiectelor pentru fiecare functie).
Salut initiativa presedintelui de modificare/completare a art. 55 din Legea nr. 317/2004 pentru punerea în acord cu decizia nr. 196/04.04.2013 a CCR care a retinut „ca nu trebuie negat dreptul adunarilor generale ale instantelor care desemneaza un membru în Consiliului Superior al Magistraturii de a-l revoca pe acesta, însa revocarea trebuie sa opereze în conditii clar stabilite prin lege, atât sub aspectul motivelor, cât si al procedurii”, dar demersuri prin care sa se puna în valoare aceasta decizie a Curtii Constitutionale trebuiau initiate imediat ce hotarârea s-a publicat în M. Of.; probabil, membrii Consiliului nu sunt atât de diferiti de aceia care au votat modificarea C. pen. în sensul redefinirii notiunii de functionar public si îi anima acelasi instinct de conservare (sintagma eufemistica deloc meritata pentru ceea ce releva aceasta atitudine: dispret suveran fata de cei care ale caror voturi le-au permis ocuparea unei demnitati publice; sa fie oare o pura întâmplare ca este vorba despre institutii populate de persoane care ar trebui sa reprezinte interesele unui electorat?).
Apreciez sinceritatea cu care presedintele CSM a afirmat în proiectul managerial al domniei sale ca stabilirea unor obiective proprii pentru perioada mandatului de un an este un demers imposibil (în exprimarea candidatului, ”iluzoriu”); de aici, si concluzia din titlu, fiind la fel de himerica speranta ca o noua conducere a CSM va aduce ceva original în modalitatea în care institutia s-a „implicat” pâna acum în organizarea si functionarea instantelor si a parchetelor sau în promovarea carierei judecatorilor si procurorilor.
Firesc, daca s-a constatat, înca din 2013, lipsa „unui set de principii în baza carora, Consiliul trebuie sa actioneze unitar pe perioada celor 6 ani de mandat si sa decida înca de la constituire organizarea, functionarea, prioritatile si perspectivele sistemului, stabilind un program flexibil pe termen mediu ce va reprezenta punctul de plecare în realizarea mandatelor viitoare de conducere”, este de neînteles de ce, chiar persoana care a sesizat acest neajuns major, nu are ca obiectiv principal mobilizarea colegilor în stabilirea unor principii ale sistemului judiciar (fie si pentru restul perioadei din mandatul membrilor), pornind de la realitatile concrete ale activitatii judiciare si de la provocarile carora trebuie sa le raspunda instantele si parchetele.
Apoi, tot la fel de tainica îmi este si referirea, în acest context, la planul multianual al CSM pentru perioada 2011-2016 când, de fapt, un astfel de plan nu exista privitor la toate atributiile CSM, Consiliul adoptând doar o Strategie de întarire a integritatii în Justitie, 2011-2016 care, asa cum îi spune si numele, se refera exclusiv la „integritatea si încrederea în justitie” (oricum, trasând obiective generice si fara termen de implementare), acestea fiind doar o mica parte a atributiilor CSM.
Citeste mai departe pe juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!