Dispozitiile Legii privind statutul judecatorilor si procurorilor. Exceptie de neconstitutionalitate respinsa
În Monitorul Oficial al României nr. 302 din data de 27 mai 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 78 din 21 februarie 2013 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Monica Elena Davidoiu într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, având urmatorul continut:
Art. 33
”1) Pot fi numiti în magistratura, pe baza de concurs, daca îndeplinesc conditiile prevazute la art. 14 alin. (2), persoanele care au îndeplinit functia de judecator, procuror si care si-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridica prevazut la art. 87 alin. (1), avocatii, notarii, asistentii judiciari, consilierii juridici, persoanele care au îndeplinit functii de specialitate juridica în aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Guvernului, Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului, Curtii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadrele didactice din învatamântul juridic superior acreditat, cu o vechime în specialitate de cel putin 5 ani, precum si magistratii-asistenti la Înalta Curte de Casatie si Justitie cu o vechime de cel putin 5 ani si care si-au încetat activitatea din motive neimputabile.
(2) Concursul prevazut la alin. (1) se organizeaza anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Institutul National al Magistraturii, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecatorii si parchetele de pe lânga acestea.
(3) În termen de cel mult 30 de zile de la data validarii concursului prevazut la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui României numirea în functia de judecator sau, dupa caz, de procuror a candidatilor admisi.
(4) Dispozitiile art. 30 alin. (6) se aplica în mod corespunzator.
(5) Persoanele care au îndeplinit functia de judecator sau procuror cel putin 10 ani si care si-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite, fara concurs, în functia de judecator sau procuror.
(6) Persoanele prevazute la alin. (5) pot fi numite la instante sau parchete de acelasi grad cu cele unde au functionat, cu exceptia Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(7) Persoanele care au îndeplinit functia de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casatie si Justitie cel putin 10 ani si care si-au încetat activitatea din motive neimputabile, precum si avocatii cu o vechime în profesie de cel putin 10 ani pot fi numite, fara concurs, la judecatorii sau parchetele care functioneaza pe lânga acestea.
(8) Persoanele care îndeplinesc conditia de la alin. (5) si (7) prin cumularea vechimii în functia de judecator, procuror sau în profesia de avocat pot fi numite judecator sau procuror, fara concurs, la instante sau parchete de acelasi grad cu cele unde au functionat, cu exceptia Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(9) În vederea numirii în functia de judecator sau procuror, persoanele prevazute la alin. (5), (7) si (8) vor sustine un interviu în fata sectiei corespunzatoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
10) Pentru a fi numite în functia de judecator sau procuror, persoanele prevazute la alin. (5), (7) si (8) trebuie sa îndeplineasca si conditiile prevazute de art. 14 alin. (2).
(11) Presedintele României poate refuza o singura data numirea judecatorilor si procurorilor prevazuti la alin. (1). Refuzul motivat se comunica de îndata Consiliului Superior al Magistraturii.
(12) În situatia în care Consiliul Superior al Magistraturii sustine propunerea initiala, are obligatia sa motiveze optiunea si sa o comunice de îndata Presedintelui României.
(13) Dupa numirea în functia de judecator sau procuror, persoanele prevazute la alin. (1), (5), (7) si (8) sunt obligate sa urmeze, pe o perioada de 6 luni, un curs de formare profesionala în cadrul Institutului National al Magistraturii care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar.
(14) Persoanele prevazute la alin. (5), (7) si (8) vor sustine, la finalizarea cursului prevazut la alin. (13), un examen pentru verificarea cunostintelor. Nepromovarea examenului atrage eliberarea din functie, cu obligatia restituirii indemnizatiilor primite în perioada în care au urmat cursurile.
(15) Judecatorii Curtii Constitutionale care, la data numirii, aveau functia de judecator sau de procuror au dreptul, la încetarea mandatului, sa revina la postul detinut anterior.”
Autoarea exceptiei sustine ca actul normativ criticat contravine dispozitiilor art. 1 alin. (5) cu privire la statul român, art. 41 alin. (1) referitor la munca si protectia sociala a muncii si art. 53 referitor la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati din Constitutie.
Examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, precum si dispozitiile legale criticate, Curtea retine ca prin Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, nepublicata în Monitorul Oficial al României pâna la data pronuntarii prezentei decizii, a statuat ca dispozitiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 instituie, pe cale de exceptie, o modalitate de admitere în magistratura distincta de cea reglementata la art. 12 si urmatoarele din aceeasi lege, constând în promovarea concursului organizat pentru ocuparea unui post vacant din sistemul judiciar.
Curtea a observat ca dispozitiile art. 33 alin. (14) din legea examinata instituie, într-adevar, o diferenta de tratament juridic în privinta persoanelor absolvente ale Institutului National al Magistraturii si a celor care au devenit magistrati în conditiile art. 33 alin. (1) al aceleiasi legi, adica prin promovarea concursului organizat pe post, cu îndeplinirea conditiilor generale prevazute de art. 14 alin. (2) si a conditiei speciale de vechime în specialitate si ca acestor din urma magistrati le este interzisa detasarea, delegarea, transferul ori promovarea la alte instante sau parchete timp de 3 ani de la numirea în functie.
De asemenea, Curtea a mai retinut prin aceeasi decizie ca, sub aspectul rezonabilitatii si al proportionalitatii tratamentului juridic instituit, diferit de cel corespunzator magistratilor absolventi ai Institutului National al Magistraturii, acesta trebuie raportat, pe de o parte, la durata interdictiei de delegare, detasare, transfer si promovare la alte instante sau parchete si, pe de alta parte, la consecintele acestei interdictii asupra persoanelor vizate.
Totodata, Curtea a constatat ca interdictia reglementata de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 are un caracter temporar, fara a fi stabilita pentru o perioada lunga de timp, si ca, mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul ca si absolventilor Institutului National al Magistraturii li se impune executarea unui stagiu de 1 an, iar dupa promovarea examenului de capacitate, vor ocupa posturile vacante de la judecatorii si parchete de pe lânga acestea, fiind obligati sa exercite functia de procuror sau judecator timp de 6 ani, sub sanctiunea restituirii bursei de auditor de justitie si a cheltuielilor de scolarizare efectuate pentru formarea sa profesionala.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor. Anda Laura Tanase, juridice.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!