30 decembrie 2013 – 66 de ani de la abdicarea Regelui Mihai
30 decembrie, „Ziua republicii” i-au spus comunistii pentru ca pe 30 decembrie 1947 ei îl fortau pe Regele Mihai sa abdice si România devenea republica. Europa era împartita în doua sfere de influenta dupa finalul celui de-al doilea razboi mondial. România ocupata din toamna lui 1944 de trupele sovietice nu a avut nici o sansa. Comunismul punea stapânire pe întreaga tara.
În seara zilei de 9 octombrie 1944 premierul britanic Winston Churchill îl întâlneste pe liderul sovietic Iosif Stalin la Kremlin. Germania nazista nu era înca învinsa, dar primise lovituri mortale, atât în vest, cât si în est. Viitorii învingatori discuta despre împartirea prazii. Este ziua în care soarta României este pecetluita fara voia si fara stirea ei. Churchill îi propune lui Stalin sa ia România, Bulgaria si jumatate din Ungaria si Iugoslavia, în schimbul Greciei. Stalin este de acord. Pentru România este începutul sfârsitului monahiei si democratiei.
În octombrie 1944, România era deja ocupata de Armata Rosie, care intrase în Bucuresti în ziua de 30 august. Dupa jumatate de an, în ziua de 6 martie 1945, la Bucuresti se instala primul guvern comunist, condus de Petru Groza.
„A izbucnit ce se cheama Razboiul Rece si Stalin a hotarât radicalizarea regimurilor de aici, si în primul rând în România, cu deosebit accent pus pe România”, spune istoricul Serban Papacostea.
Regele este tot mai mult izolat pe plan politic. În august 1945 îi cere demisia premierului Petru Groza, dar acesta refuza. În semn de protest, Mihai I declanseaza greva regala: refuza sa mai semneze orice act al Guvernului sau sa mai primeasca în audienta ministri. Populatia si partidele istorice îsi manifesta simpatia fata de tânarul monarh si organizeaza un mare miting de sustinere în noiembrie 1945.
„Au plecat de la sediul PNL între o mie si doua mii de tineri. În fruntea manifestatiei era batrânul presedinte al partidului, Dinu Bratianu. Era într-o masina decapotabila, deschisa si care deschidea drumul. Au spulberat cordoanele de armata, le-au dat la o parte. La un moment dat a început sa se traga de la Ministerul de Interne”, îsi aminteste Dinu Zamfirescu, participant la manifestatia din 1945.
Lucrurile se mai calmeaza în România, iar, în ianuarie 1946, Regele înceteaza greva regala si este de acord cu organizarea de alegeri parlamentare în acelasi an. Scrutinul are loc, dupa amânari succesive, abia în luna noiembrie, pe data de 17. Campania electorala este marcata de violente, la fel si ziua votului. Comunistii folosesc toate mijloacele de furt, violenta si lipsa de scrupule, dar tot nu reusesc sa obtina majoritatea. Asa ca se folosesc de metoda stalinista: nu conteaza cine voteaza, ci conteaza cine numara voturile, si inverseaza rezultatele alegerilor.
„Mergeam pe strazi în Bucuresti echipe de tineri, 4-5 maximum. Venea câte un camion cu asa-zisii muncitori, se repezeau la ei, îi bateau, îi urcau în camion si îi duceau pâna la padurea Baneasa si îi aruncau acolo”, mai spune Dinu Zamfirescu.
Dupa alegerile din 1946, comunistii preiau puterea în România. În cale le mai stateau doar Regele si partidele de opozitie. Partidul taranist si cel Liberal sunt scoase în afara legii în 1947, iar liderii lor sunt arestati. Regele Mihai pleaca în Anglia la nunta principesei Elisabeta. Comunistii sperau sa nu se mai întoarca, si chiar monarhul ia în calcul posibilitatea de a ramâne în exil.
„O eventuala ramânere în exil ar fi permis comunistilor sa-l învinuiasca pe Mihai de tradare si de lasitate”, sustine istoricul Cosmin Popa.
„Winston Churchil, pe care-l întâlneste la ceremonii, dar si alti britanici, toti îi spun: Ramâi, pentru ca situatia din tara este complet neclara. A tinut sa se întoarca pentru ca stia ca aici e locul lui, era suveranul României, tara era monarhie”, afirma publicistul Emil Hurezeanu.
Spre surpriza comunistilor Regele se întoarce în România în ziua de 21 decembrie 1947. Trenul regal ajunge în Bucuresti la ora 13, iar Mihai pleaca direct la Sinaia unde va sarbatori Craciunul. Pe 29 decembrie însa, în jurul orei 20, Regele este chemat la telefon. De la celalalt capat al firului, prim-ministrul Petru Groza îl cheama urgent la Bucuresti sub pretextul de a discuta o problema familiala. Întâlnirea este fixata pentru a doua zi, la ora zece si jumatate, la Palatul Elisabeta.
Discutia de la Palatul Elisabeta s-a purtat în patru: de-o parte Regele si regina mama, iar de cealalta Petru Groza si cu Gheorghiu Dej. „Eu sunt în favoarea divortului” i-a spus prim-ministrul Regelui scotând din buzunar actul de abdicare. Luat prin surprindere, Mihai a cerut 24 de ore timp de gândire. A primit însa doar zece minute. Monarhul traieste cele mai grele clipe din viata sa. Telefoanele erau taiate, garda regala arestata, palatul înconjurat de trupe comuniste. Vazând ca sta pe gânduri, Groza îi arata Regelui pistolul si îl ameninta ca, daca nu semneaza, va fi o baie de sânge.
În jurul orei 13 Regele semneaza actul de abdicare. Câteva ore mai târziu este convocata Marea Adunare Nationala care proclama Republica Populara.
„Comunistii aveau un scenariu, abdicarea nu este un act de vointa unilaterala a Regelui, a fost un act fortat, au fost amenintari. Practic, Regele a semnat abdicarea cu pistolul la tâmpla”, mai spune Emil Hurezeanu.
Dupa abdicare, Regele si regina mama s-au întors la Sinaia pentru a-si pregati plecarea din tara. Palatul era pazit zi si noapte de trupele comuniste, membrii casei regale trebuind sa detina permise speciale pentru a intra sau iesi din palat. La Sinaia a fost trimis trenul regal cu noua vagoane care sa asigure transportul bunurilor si mobilierului apartinând familiei regale.
Sâmbata, 3 ianuarie 1948, ora 20.00, trecând pe un culoar format de ofiteri întorsi cu spatele, Regele Mihai urca în tren pe peronul garii regale din Sinaia cu destinatia Elvetia. A fost derulat covorul rosu, dar nimeni nu a avut permisiunea de a se apropia de gara în momentul îmbarcarii.
„Când ne-am urcat în tren, asta era ultima imagine care mi s-a întiparit în minte: unul dintre ofiteri, nu mai tin minte ce grad avea, a întors putin capul catre mine. Am vazut ca îi curgeau lacrimile pe fata. S-a închis usa, obloanele vagonului au fost coborâte”, îsi amintea Regele Mihai acea clipa. digi24.ro
Distribuie
Niciun comentariu
Adaugă părerea ta!